Dragii mei,

Poate aţi văzut pe pagina mea mai multe mărturii de la pacienţii mulţumiţi de modul în care terapia Bowen a funcţionat pentru ei, prin intermediul meu.

Cei ce au povestit sunt foarte puţini, majoritatea nu au făcut-o,  poate din comoditate, sau mai ştiu eu din ce motive… Dar nu despre aceşti oameni vreau să vorbesc acum, ci despre cei care, la un moment dat, pur şi simplu nu au mai venit la tratament, lăsându-mă „cu ochii în soare” şi cu întrebarea: „Oare am făcut, spus, gândit ceva greşit în legătură cu această persoană?”

La majoritatea acestor întrebări nu am primit răspuns, dar se pare că totuşi Universul are grijă de mine şi-mi trimite răspunsuri, chiar dacă face asta pe căi ocolite.

Ei, bine, în două zile consecutive am primit două (răspunsuri), care m-au bucurat foarte tare. Primul a venit aşa, fără să-l cer, pur şi simplu o doamnă care se întorcea la mine după doi ani, m-a întrebat dacă-mi amintesc de un nepot al ei pe care-l trimisese la mine cu un an în urmă. „Da, îmi amintesc, a fost la trei şedinţe, iar la a patra nu a mai ajuns, nici n-a mai sunat.”

„A, păi să ştii că nu-l mai doare genunchiul şi acum se simte foarte bine!”

” Şi era atât de greu să-mi dea un telefon, ca să mă bucur şi eu?”

Un alt caz, pe Valea Arieşului, întreb o pacientă dacă o cunoaşte pe alta, care fusese la mine cu un an în urmă, văzând că sunt din acelaşi sat, iar răspunsul a fost:” Sigur că o cunosc, ea m-a trimis la dumneavoastră, a avut noduli tiroidieni şi s-a vindecat.”

Păi bine, oameni buni, dispariţia unor noduli tiroidieni nu e un motiv destul de puternic încât să-mi spuneţi şi mie, ca să mă bucur şi eu?

Doar atât îmi doresc, SĂ MĂ BUCUR ŞI EU! Vă rog să-mi permiteţi această fericire, de a fi alături de voi, atunci când nu mai aveţi nevoie de mine.

Vă mulţumesc!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni