Dragii mei,

De obicei nu-mi plac poveştile lacrimogene, care te fac să bagi musai mâna în buzunar, fiindcă altfel te mustră conştiinţa zile sau luni întregi.

Vreau să vă povestesc despre un prieten bun şi drag, care de mai bine de 30 de ani îşi duce viaţa în pat, unde soarta l-a pedepsit să stea fără a putea să se mişte, fără a putea ca măcar să alunge o muscă ce i se plimbă nestigherită pe faţă. Până în urmă cu doi ani, mama lui Gigi, aşa se numeşte prietenul meu, era îngerul lui păzitor, cunoscându-i toate dorinţele şi îndeplinindu-i-le chiar înainte de a fi formulate. Din păcate, Dumnezeu a avut şi el nevoie de ea, fiindcă a luat-o de lângă fiul ce a rămas orfan, şi neajutorat.

Viaţa e grea pentru Gigi, pentru cel mai mic ajutor este nevoie de două persoane, e un adevărat protocol de îndeplinit doar pentru simpla întoarcere de pe o parte pe cealaltă. Muşchii şi tendoanele nu răspund la comenzi decât după un soi de gimastică, făcută zilnic de nu ştiu câte ori de către cei ce-l îngrijesc.

Nu vreau să vă aduc lacrimi în colţul ochilor, doresc doar, dacă simţiţi, şi încă nu aţi dat nimănui cei 2% din impozit, puteţi să-i daţi acestui om deosebit, care niciodată nu se plânge, e mereu cu zâmbetul pe buze şi are o vorbă bună pentru fiecare.

Pozele sunt de acum câţiva ani, când privirea iubitoare a mamei încă îi mai însenina viaţa.

Dacă doriţi să donaţi 2% din impozit o puteţi face completând acest formular, pe care vă rog să-l scanaţi şi să mi-l trimiteţi mie, pe adresa de email, sau pe FB, mesaj privat:

Gigi 2%

manuela0402@yahoo.com

El nu ştie despre acest demers al meu, aşa că vă mulţumesc eu, pentru gestul de dărnicie pe care-l veţi face.

Să aveţi o zi nemaipomenită!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni