Probabil vă întrebaţi dacă ideea pe care vreau s-o dezvolt aici este despre propagarea rapidă a unui virus, datorită mijloacelor de transport care te ajută să fii azi aici, măine… în Bacău, după cum suna o veche vorbă românească. Dar Bacăul de altă dată s-a mutat mult mai departe, aşa că acum, sunt şanse ca un virus să se împrăştie rapid pe toată planeta, dacă nu se iau măsuri de stopare a călătoriilor dinspre zonele contaminate.

Dar nu, nu despre acest subiect vreau să vorbesc, ci despre o întâmplare petrecută zilele trecute.

Era dimineaţă, oamenii se îndreptau grăbiţi, fiecare spre locul de muncă, şcoală sau facultate. Până aici, nimic neobişnuit. Din păcate însă, nici cele ce urmează nu vi se vor părea neobişnuite.

În faţa mea, din sens invers, veneau doi bărbaţi grizonaţi, bine îmbrăcaţi, prinşi într-o discuţie ce părea interesantă. Chiar când treceam unii pe lângă alţii, unul dintre ei aruncă nonşalant chiştocul maroniu al unei ţigări fine, fumată ceva mai mult de jumătate, tocmai în faţa mea. Am rămas fără grai. La doi metri, coşul de gunoi pare la fel de trist, ca mine.

Primul impuls, a fost să alerg după acel domn şi să-i spun că … a scăpat ceva pe jos. Dar cum mi-a luat vreo trei secunde ca să procesez informaţia, cei doi erau deja la vreo zece metri şi între timp, gândindu-mă mai bine, m-am temut de reacţia lui. Dacă se uită de sus în jos la mine (înalţimea îi permitea acest lucru) şi se preface că nu ştie despre ce este vorba, sau chiar mă apostrofează? Privind mai atent pe trotuarul din centrul oraşului Cluj- Napoca al anului 2020, am o revelaţie: chiştocul distins nu este singur, e în tovărăşie cu zeci de alte chiştoace, ce-i drept, mai puţin selecte.

Iar acum, ca să nu rămână titlul fără acoperire, mai vreau să adaug doar atât: chinezii fac un spital în două săptămâni, iar noi ne îngropăm banii în studii de fezabilitate şi proiecte ce nu mai prind în veci viaţă, deoarece buzunarele unora ce au obiceiul de a „scăpa” chiştoace pe jos, sunt prea largi.

Întotdeauna am spus şi o repet, civilizaţia unei ţări începe cu o curăţenie generală, care mai trebuie şi menţinută. Până când mentalitatea că acolo unde nu tu trebuie să faci curat nu trebuie să păstrezi nici curăţenia nu se va schimba, nimic bun nu se va întâmpla în această ţară.

Degeaba denigraţi ţara, oameni buni, ea nu are nicio vină. Noi, oamenii care o locuim trebuie să ne schimbăm, să fim conştienţi de faptul că dacă trăim în cocină, nu merităm mai mult decât porcul!

Dacă sunteţi de altă părere, abia aştept s-o aud (văd)!

Manuela Sanda Băcăoanu