Se întâmpla acum 2-3 săptămâni, când a fost precedentul val de frig. Considerând că are și ea dreptul la o mică vacanță, mașina mea n-a vrut să pornească într-o zi, așa că a trebuit s-o iau la pas, prin Clujul înghețat.

Mersul pe jos este unul dintre hobby-urile mele, iar la -5 grade e temperatura perfectă pentru a nu transpira, chiar dacă mergi în pas vioi.

Am avut ocazia să mai admir o dată Parcul Feroviarilor, căruia doar numele i-a mai rămas, fiindcă nici nu mai știu în administrația cui a ajuns. Cert este că nimeni nu se omoară cu aranjarea lui, ar putea deveni o oază de liniște și relaxare, la un pas de centrul Clujului. Ar putea redeveni un loc unde strigătele vesele ale copiilor să se audă din nou, păziți cu strășnicie de bunicii care se pot odihni pe băncile aranjate în cerc.

Acum, iarna, aerul de părăsire care-l inspiră când vegetația crește haotic, este un pic acoperit de stratul subțire de zăpadă…

Îmi amintesc ce frumos era aici cu ani în urmă, când se împodobea un brad mare de Crăciun, un trenuleț adevărat plimba copiii pe șinele strălucitoare, era chiar o scenă în aer liber pentru diverse evenimente, un mic patinoar și un teren de tenis. Acum, nu mai este nimic… În mijlocul Clujului, este doar un loc plin cu tufișuri crescute aiurea, unde minunații copaci seculari au fost tăiați în vederea unui proiect privat, care n-a mai prins niciodată viață, iar tristețea este la ea acasă… Ce păcat …

Am trecut cu inima grea prin parcul care nu mai prea are mare lucru de oferit, am ajuns la destinație, apoi m-am întors peste un pod pietonal despre care nu aveam nici cea mai mică idee că există, am văzut o parte a Clujului pe care, până acum, n-o bătusem cu piciorul. M-am simțit ca acum peste 40 de ani, când făceam primele plimbări prin Clujul devenit între timp un oraș imens, modern, dar… uneori trist.

După o ”plimbare” de 17 kilometri, m-am întors acasă stoarsă, mă simțeam ca după 30 de kilometri parcurși pe Camino de Santiago. Într-adevăr, mersul pe asfalt nu face prea bine picioarelor…

Drumuri bune și spor la toate!

Manuela Sanda Băcăoanu