Dragii mei,

De obicei nu-mi plac poveştile lacrimogene, care te fac să bagi musai mâna în buzunar, fiindcă altfel te mustră conştiinţa zile sau luni întregi.

Vreau să vă povestesc despre un prieten bun şi drag, care de mai bine de 30 de ani îşi duce viaţa în pat, unde soarta l-a pedepsit să stea fără a putea să se mişte, fără a putea ca măcar să alunge o muscă ce i se plimbă nestigherită pe faţă. Până în urmă cu doi ani, mama lui Gigi, aşa se numeşte prietenul meu, era îngerul lui păzitor, cunoscându-i toate dorinţele şi îndeplinindu-i-le chiar înainte de a fi formulate. Din păcate, Dumnezeu a avut şi el nevoie de ea, fiindcă a luat-o de lângă fiul ce a rămas orfan, şi neajutorat.

Viaţa e grea pentru Gigi, pentru cel mai mic ajutor este nevoie de două persoane, e un adevărat protocol de îndeplinit doar…