Auzim aceste cuvinte de mai multe ori pe zi, din gura realizatorilor TV, a politicienilor sau a te miri cui, ele devenind un fel de refren repetat la infinit al ultimelor săptămâni. Cei ce le spun par convinși de asta, așa cum fiecare dintre noi eram convinși în copilărie că noi nu vom muri niciodată, că moartea este ceva ce li se întâmplă doar altora.

Cum poți spune că TOTUL VA FI BINE!, când știi că peste 400 PATRUSUTE de familii sunt îndoliate, (până la această oră), că o mulțime de oameni și-au pierdut locurile de muncă (înăuntrul sau înafara țării), că sute de mii de oameni au rate la bănci pe care, cu toată amânarea, s-ar putea să nu le mai poată plăti, că distanțarea socială va deveni obișnuință, că, în general, nimic nu va mai fi cum a fost până acum câtăva vreme. Spune-i cuiva care și-a pierdut un părinte, un frate, mă rog, o rudă apropiată, că TOTUL este bine, să vezi cum reacționează. Sau gândește-te cum ai reacționa, dacă ai fi în locul lui.

Eu fac parte dintre optimiștii aceia care speră, nebunește, până în ultimul moment , că barca nu se va scufunda… Probabil nu se va scufunda, dar va naviga pe ape tulburi încă mult timp de acum încolo. Pentru cei care credeau că oamenii se vor schimba, că vor deveni mai buni, am o veste proastă: nimic nu s-a schimbat în această privință; cei care cumpărau la greu vor cumpăra în continuare, cei ce ne mințeau, vor continua s-o facă, iar cei care au un cuvânt greu de spus, se vor codi să-l spună, de frică să nu le pice scaunul de sub cur. (Așa mi-a zis mie pe vremuri o persoană înțeleaptă, că numai oala are fund.)

Să fim totuși optimiști, sperând că noi și familiile noastre vom trece întregi la minte și la trup de această încercare, da, TOTUL VA FI BINE!, atâta doar că nu pentru toți. Viața e nedreaptă, unora le dă în exces, iar altora le ia și puținul pe care-l au.

Curaj! Vom trece peste asta, va veni alta, viața noastră s-a transformat subit, într-o cursă cu obstacole.

Le doresc celor greu încercați să-și poată reveni, știu că nu vor uita niciodată, dar timpul are acest efect, de a pansa rănile, chiar și cele sufletești.

Să aveți parte de Lumină! În suflet, nu de la polițiști. Scandalul cu Paștile și lumina la domiciliu mi se pare demn de un circ cu lei și maimuțe. Rămâne să stabiliți dumneavoastră care sunt leii și care maimuțele.

Paști luminate! (Nici de-a naibii nu zic Paște, denumirea aceasta a apărut după așa-zisa revoluție, cam deodată cu cea de romm.

Pentru mine, Paștele-i PAȘTI!

Manuela Sanda Băcăoanu,  o moață ce-avea Apusenii pe tălpi