Da, știu, n-am mai scris de-o veșnicie, dar acum am o veste bună, foarte bună, extraordinară: PLECĂM DIN NOU PE CAMINO. Pentru cei care n-au fost pe acolo, poate părea doar o destinație oarecare: ”No, și? Ar spune ei, mare scofală, noi mergem în Teneriffe, în Dubai sau mai știu eu unde!”

Credeți-mă, e o mare chestie! Anul trecut am fost în Deltă, la mare, la Londra și în Turcia, dar nu m-am bucurat atât de tare. Da, mă bucur că iar îmi voi chinui picioarele prin locurile acelea magice, că iar voi căra sute de kilometri rucsacul (care sper de astă dată să fie de o greutate acceptabilă), că iar voi dormi în încăperi cu cine știe câte paturi împreună cu cine știe câte persoane, dintre care musai măcar una sforăie, una butonează telefonul (cu sonor) și una vorbește prea tare. Iar asta, în cazul fericit, deoarece pot face toate aceste lucruri mai mulți pelerini simultan.

Cu toate acestea, parcă-mi saltă inima de bucurie, asemeni lui Creangă, când mă gândesc că voi fi din nou ACOLO. E un sentiment atât de plăcut, încât m-a scos din ”lenea” ultimelor luni și mi-a pus din nou ”condeiul” în mână.

Plecarea va fi în 26 iulie, dar zău că-mi vine de pe acum să încep să împachetez. Nu că aș avea prea multe de împachetat, dar numai așa, pentru bucuria de a le pune în teancul ”de luat pe camino” și apoi de a le muta înapoi în dulap: na, naa fără tine pot pleca, tragi prea tare la cântar!

Biletele de avion sunt luate, așa că pasul cel mare a fost făcut.

CAMINO PRIMITIVO, te vom lua în piept!

Să aveți un 1Mai plin de momente plăcute!

Manuela Sanda Băcăoanu – pelerin, scriitoare, terapeut Bowen și… bunică