Arhive etichetă: Sunt cu ochii pe voi

Miniștri, miniștri…

Oare e chiar adevărat? Oare ne conduc inculții și incompetenții, iar noi stăm ca oile, tremurând de frica lupului? (Asta cu oaia, precis îi place d-lui Daia). Sau ca găinile, anunțând un nou ou (plătind un impozit), ca să vină fuga statul să-l ia.

Mi se pare de-a dreptul grotesc (ar fi și hilar, dacă n-ar fi atât de trist), ca niște oameni de mâna a douăzecea să facă legi în această țară, să mai fure ce se mai poate și să stea ca ”dracu pe țundră” pe niște scaune despre care neam de neamul lor n-ar fi trebuit nici măcar să audă.

Sunt convinsă că oricare ”X” oameni luați de pe stradă, ar fi cel puțin de 10 (zece) ori mai buni decât cercopitecii guvernanți, majoritatea dintre ei neștiind să îngaime două vorbe, în frunte cu ditamai ministrul învățământului. Mai mare rușinea, parcă am fi o țară bananieră, dar condusă de cei care încă n-au coborât din copac.

Chiar nu există în țara aceasta câțiva oameni pe a căror inteligență să ne putem baza, oameni care să vrea într-adevăr să scoată România din nisipurile mișcătoare în care se zbate de atâția ani, fără rost și fără speranță?

În fiecare zi, aflăm despre legi idioate, investiții care costă de zece ori mai mult decât adevăratul lor preț, dar care oricum nu sunt duse la bun sfârșit (vezi minunatele noastre autostrăzi), sau cacofonii ale onor miniștrilor și altor persoane care, nu se știe prin ce magie, au ajuns la frâiele acestei țări. Aveți grijă, domnilor guvernanți, fiindcă s-ar putea să ”scăpați caii” și cine știe unde vă vor trage după ei.

Zilele trecute, am fost până în Ungaria, unde, în câteva luni apăruse o autostradă. Asta da, magie! Cred că la noi, e invers: cum apar câțiva kilometri de șosea, ori se prăbușește, ori se umflă. Oare de ce a ungurilor e mai ieftină, s-a făcut repede și e funcțională? Poate din pricină că au făcut-o cu forțe proprii, nu cu firme străine, care să umfle prețul și să facă lucrări de mântuială, fiindcă jumătate din bani trebuie să se întoarcă în buzunarele celor ce au dat aprobările, sub formă de ”comision”?

Pe vremea împușcatului, era ministrul învățământului Suzana Gâdea, care a spus că elevii nu au nevoie să cunoască limbi străine, fiindcă nici ea nu știe niciuna. Ei, acum s-ar părea că nu mai avem nevoie nici de limba română… În curând, vom vorbi prin semne. Nu mi-e clar cum vom scrie!

Dragii mei, să auzim (vedem) de bine, că prea mult a fost ”de Rău”!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

Adevărul despre gripa porcină

Am primit acest material pe email, părerea mea este că vaccinurile sunt cea mai mare minciună a secolului XX, iar despre ce scrie în link-ul de mai jos nu mă pronunţ personal, dar e bine de ştiut.

Adevarul despre gripa porcina

Sper că nu v-am înnegrit frumoasa zi de 1 Martie…

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Nervi la… volan

Ieri mergeam spre gară, iar la semaforul de pe strada Crişan, mare ambuteiaj, mare. Maşinile ce veneau de pe Crişan aveau verde, dar din pricina celor ce se blocaseră pe Horea, erau nevoite să aştepte.

Eu perpedes apostolorum, nu aveam nicio treabă, puteam chiar să trec pe roşu, oricum maşinile stăteau. M-a oprit să fac asta nu spiritul meu civic, ci un claxon furios ce se auzea de pe Crişan, curiozitatea m-a făcut să aştept culoarea verde a semaforului, pentru a vedea cine este atât de furios, încât nu se opreşte din claxonat. Eram sigură că e un bărbat, de obicei ei sunt agresivi la volan, am avut şi eu câteva experienţe de-a lungul anilor, când , fără să vreau am deranjat un mascul în trafic.

Iată că intersecţia se eliberează, iar maşinile de pe Crişan încep să se scurgă voioase care încotro. Stau pe trotuar, vreau să descopăr şoferul nervos, când surpriză… e de fapt o femeie, care, culmea, o agresează pe alta. Aşa ceva n-am mai văzut în viaţa mea, un conflict între două şoferiţe.

Probabil că prima o deranjase pe a doua fiindcă voia să parcheze şi nu găsea loc, iar cealaltă claxona ca nebuna, fără să-şi dea seama că de fapt nu maşina din faţa ei o făcea să piardă vremea în trafic.

Am avut impresia chiar că vrea să tragă şi ea pe marginea străzii, era chiar interesant să văd o smotoceală, dar probabil şi-a dat seama în ultimul moment că e nelalocul ei o asemenea idee, aşa că  a luat-o din loc.

N-am fost destul de „pe fază” ca să fac o poză, aveam aparatul foto în rucsac, aşa că momentul a rămas neimortalizat.

Îmi pare rău pentru sexul frumos că a luat-o pe panta masculinizării, într-adevăr, într-o lume a bărbaţilor trebuie să faci faţă provocărilor, dar a rămâne calm în trafic este totuşi lucru mare…

Vă doresc o zi calmă, fără nervi şi fără stres!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

 

Mi-ai ocupat parcarea!

Da, mi-ai ocupat parcarea, încă de sâmbătă, și nu te dai jos de pe ea. Eu, acuma ce să fac? A trebuit să parchez între mașinile care nu au avut norocul de a avea o parcare, ba un pic și pe spațiul verde.

Și stau acolo, așteptând să-ți miști fundul de pe parcarea mea!

Ți-am ridicat chiar și un ștergător în semn de protest, dar stă și acum în aceeași pozitie, îmi vine să cred că ori ai pățit ceva, ori mașina e furată și ai abandonat-o.

Dacă nu e valabilă niciuna dintre aceste două ipoteze,  atunci voi trece direct la concluzie, adică voi suna la 112, ca să primești amendă.

Dacă știți a cui este mașina din fotografie, vă rog să-l anunțați pe posesor să vină s-o ia, înainte de a primi amendă, fiindcă încep să mă enervez. Nu e cazul să dau adresa, o fi știind el unde a lăsat-o.

Să aveți o seară nemaipomenită!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

The story of stuff- Povestea lucrurilor

Un filmulet care ne deschide ochii asupra modului în care am început să gândim și să trăim în ultimii ani, exact așa cum suntem mânați din spate, ca o turmă de oi fără minte și fără discernământ.

The story of stuff

Ce-ar fi să ieșim din tipare, să cumpărăm și să consumăm doar atât cât este necesar, iar în același timp să ieșim din sclavia ce ne-o impun băncile și marile companii.

Enjoy the movie!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni

Bun simţ „românesc”

Şi-apoi, să nu mă supăr? Cu ceva timp în urmă, îmi exprimam dezaprobarea faţă de purtarea conaţionalilor noştri aşa în general, şi în particular la „Fântâna lui Cenan”, (cum s-a şi numit articolul cu pricina), un izvor de pe Valea Arieşului, de unde toată lumea ia apă, aceasta fiind foarte bună şi având avantajul că-şi păstrează proprietăţile timp îndelungat, chiar dacă e stocată în bidoane de plastic.

După sărbători, am observat că cineva a făcut curăţenie în jurul izvorului, curăţenie care însă nu a ţinut mult, un alt strat de mizerii fiind prezente la faţa  locului. Noroc cu zăpada, care a acoperit murdăria, redând spaţiului din jurul izvorului inocenţa şi puritatea care ar trebui să fie în mod obişnuit apanajul unui loc dătător de viaţă, ca acesta.

Vinerea trecută mergeam la Lupşa, şi,  ca de obicei, ne-am oprit pentru a lua apă. Erau mai multe maşini oprite din acelaşi motiv, dar din ultima care a sosit, coboară trei tineri, dintre care unul a confundat locul cu o latrină, din păcate nu este singurul, am văzut de nenumărate ori acest gest făcut de bărbaţi fără pic de bun simţ şi de ruşine. O dată, unul se îndrepta chiar spre maşina mea, a trebuit să claxonez ca să-l întorc din drum.

Mi se pare dezgustător să te opreşti într-un loc din care oamenii iau apă, ca să-ţi deşerţi vezica. Dacă tot ai o urgenţă, opreşte mai sus sau mai jos de izvor, nu ai nici atât de mulţi spectatori şi nici nu devii obiectul unui articol al unei moaţe din Munţii Apuseni.

Să aveţi o după masă norocoasă!

Manuela Sanda Băcăoanu … vezi mai sus