Hipnoterapia (3) – La ce folosește

V-am promis că voi da mai multe amănunte despre hipnoterapie și despre domeniile în care poate fi folosită.

Creierul uman este încă un mister, dar de mii de ani se știe că mintea noastră nu este una singură, adică mintea conștientă, care e răspunzătoare de deciziile noastre raționale, că mai avem o parte a ei care se ocupă cu partea spirituală, intuitivă a vieții. Știința afirmă că emisfera stângă a creierului este cea rațională, iar emisfera dreaptă este cea intuitivă, creatoare. Ideal ar fi ca cele două emisfere să se afle în echilibru, dar atunci am avea de-a face doar cu genii, am fi cu toții perfecți.

Se știe că noi, oamenii, suntem foarte deosebiți unii de alții, asta și din cauză că unii avem mai activă emisfera stângă a creierului, iar ceilalți, emisfera dreaptă.De acest lucru depinde foarte mult și ceea ce ne place să facem mai mult: unii sunt interesați de științele exacte, ca matematica, fizica, ingineria, în timp ce altora le plac artele: teatrul, pictura, scrisul, iar dacă job-ul pe care ți-l alegi sau pe care se nimerește să-l faci nu este din categoria pentru care ești dotat, ai tot timpul impresia că-ți lipsește ceva, că nu mergi pe drumul care-ți este hărăzit.

De fapt, nu despre asta voiam să vorbesc, nu știu cum am ajuns aici. Cert este că în funcție de starea în care ne găsim, creierul nostru vibrează cu o anumită frecvență. De exemplu, în starea beta, starea de veghe, în care suntem perfect treji și conștienți, frecvența este de peste 14 Hz, iar când intrăm în starea alfa, aceea când nici nu dormim, dar nu suntem nici în stare de veghe, frecvența de vibrație scade la 7-14 Hz, iar acum este momentul să accesăm mintea noastră subconștientă. În orice carte de psihologie vom găsi o clasificare a minții noastre, cea mai simplistă fiind următoarea: 1. mintea conștientă; 2. mintea subconștientă ; și 3. mintea supraconștientă. (de cea de-a treia, nu ne ocupăm acum)

Hipnoterapia se ocupă cu accesarea minții subconștiente, care este foarte receptivă în starea alfa a creierului. Deci, ca o concluzie, hipnoterapia aduce creierul în starea alfa și îl ajută să depășească anumite obstacole, pe care în starea beta nu este în stare s-o facă. Starea alfa este o stare foarte plăcută, în care suntem pe de o parte conștienți de locul în care ne aflăm și din care putem ieși imediat dacă dorim, dar pe de altă parte suntem într-o poveste, care ne aduce relaxare totală și bucuria de a ieși din monotonia vieții de zi cu zi. E ca atunci când citești o carte bună și ești cu totul transportat, ești în mijlocul acțiunii, sau privești un film, care te fură cu totul.

Probleme care se pot rezolva cu ajutorul hipnoterapiei: dependența de tutun, insomnia, diferite ticuri nervoase. De asemenea, se poate îmbunătăți capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu bolile . Au fost cazuri celebre de boli incurabile, vindecate cu ajutorul hipnoterapiei.

Probabil v-am plictisit destul, așa că o să mă opresc aici. Celor interesați, le pot da mai multe amănunte.

Manuela Sanda Băcăoanu (hipnoterapeut)

Când primești asemenea mesaje din partea cititorilor…

Noi, ăștia care avem morbul scrisului, o facem în primul rând fiindcă nu putem altfel, fiindcă ceva, de acolo de sus, ne împinge să facem acest lucru. Când o carte pleacă în lume, întotdeauna avem emoții, e copilul căruia i-am arătat Calea, iar el a plecat, curajos și plin de speranță, ca să uimească și să bucure.

Dar scriitorii fără cititori nu-și au rostul, așa că în momentul în care primești un mesaj ca cel de mai jos, nu poți decât să fii fericit ”până la cer și înapoi” și să te străduiești să dai în continuare tot ce-i mai bun în tine, fiindcă-ți dai seama că efortul tău n-a fost în zadar. Mulțumesc Maria, ești o cititoare minunată, pe care încă n-am reușit s-o întâlnesc, dar sper că viața ne va permite acest lucru.

Buna sa-ti fie inima,Sanda,
Imediat ce am primit cartea Love Story pe Camino de Santiago,m-am asezat in balansoar, am deschis laptopul,pe masuta,si am inceput lectura.La fiecare oprire a personajelor cautam pe laptop locurile,ma transpuneam in peisaj si ca impinse de un resort interior, ieseau la suprafata trairi si emotii bine ascunse in sertarele sufletului meu.Am parcurs astfel propriul meu Camino,devenind un personaj al cartii…
Iar fraza de incheiere:”se spune ca pelerinajul fiecaruia incepe din fata casei lui,asa ca…de ce sa nu poti pleca pe jos, de acasa?” ai scris-o special pentru mine,nu-i asa?
Multumesc!
Maria Vesa
ps.Bineinteles ca am citit toate cartile tale,cu acelasi sentiment ca au fost scrise special pentru mine.Sunt o persoana binecuvantata(:(:(:

E mare lucru să ajungi la inima cuiva, iar dacă eu am reuși asta, nu pot decât să fiu recunoscătoare.

Manuela Sanda Băcăoanu (scriitoare)

Cu mama, la vaccin

Mama mea este o femeie extraordinară. La 80 de ani, face lucruri care alte persoane, mult mai tinere, n-ar fi în stare să le facă.

De exemplu, coase costume populare. În ultimii 3 ani, cred că a cusut mai bine de 5, cu toate componentele: cămașă, poale, șorț și pieptar.

Pe lângă asta, pictează. Tablourile ei pot rivaliza cu ale unor pictori consacrați.

Dar nu ca s-o laud am scris aceste rânduri, ci ca să vă dați seama ce fel de OM este mama mea. A fost învățătoare, iar prin mâna ei au trecut zeci de generații de copii, care și acum își aduc aminte cu drag de acele vremuri, când stăteau în bănci, iar mama mea le povestea câte-n lună și-n stele. Nu era nevoie să țipe, așa cum făceau alți dascăli, pentru a menține liniștea în clasă.

Ei, și a venit pandemia peste noi. În ultimul an, am învățat să luăm masa separat, să ne uităm la TV în camere diferite și să păstrăm o distanță de siguranță față de ea, ca să nu-i dăm cumva virusul de care toată omenirea se teme. (mai puțin inconștienții, care încă mai cred că nu există. Îmi povestea fratele meu, care e de mulți ani în Canada, că ultimele cuvinte ale unui domn în vârstă de acolo, răpus de covid, au fost” N-am crezut că există!”)

Ei bine, săptămâna aceasta, mama mea a primit prima doză de vaccin, la Câmpeni. Organizarea mi s-a părut în regulă, măsurile de protecție erau respectate, iar cei care participau la acțiune, profesioniști. Poate doar așa, cu pași mici, vom reuși să ieșim din conul de umbră în care ne-a băgat pandemia și să ne reluăm viețile, de acolo de unde le-am lăsat cu un an în urmă. Îmi spunea cineva că anul 2020 nici nu vrea să și-l socotească la vârstă, a fost un an lipsit de viață, plin de temeri și de evenimente neplăcute.

Reacția la vaccin a mamei mele a fost una minoră, un pic de durere la locul înțepăturii și a doua zi o stare de somnolență. Să sperăm că toate vor reveni la normal, că ne vom putea îmbrățișa nepoții și unii pe alții și că nu vom mai trăi neîncetat cu teama că-i vom îmbolnăvi pe cei dragi ai noștri, sau că noi înșine ne vom îmbolnăvi.

Sănătate multă, dragi cititori!

Manuela Sanda Băcăoanu

Hipnoterapia (2)

După cum am promis , vă mai povestesc câte ceva despre hipnoterapie. În 2007, am studiat ”Metoda Silva”, care, ni s-a spus atunci, este o modalitate foarte eficientă de a-ți reprograma propriul subconștient, de a aduce îmbunătățiri în viața ta, pe toate planurile. Tot ce trebuie să faci, este să intri în frecvența alfa a creierului, aceea dintre somn și trezie, când subconștientul este cel mai ușor de ”păcălit” și nu face diferența între situația concretă în care te afli și cea în care dorești să ajungi.

Am experimentat cu sârg cele învățate și am avut multe realizări, dar mai interesantă mi se pare cea pe care o voi istorisi aici. Pe vremea aceea lucram și în asigurări (după 90 am avut tot timpul două job-uri), iar pentru rezultate deosebite ni se promisese o minunată excursie în Tunisia, sponsorizată de către firma de brokeraj pentru care lucram.

Cu asigurările nu m-am prea omorât, dar, așa cum învățasem la Silva, vizualizam în fiecare zi (în starea alfa a creierului) cum merg în Tunisia, cum cobor din avion, înconjurată de colegii din asigurări și ce bine ne distrăm împreună. Ni se spusese că nu trebuie să dăm ”rețete” subconștientului, lucrurile se vor întâmpla, pur și simplu.

Ei bine, știind că nu am șanse să merg în Tunisia cu trupa de la asigurări, într-o zi, trecând prin Piața Mihai Viteazu, am văzut o ofertă grozavă pentru un sejur de o săptămână, la un preț foarte mic, un last minute de nerefuzat. Am luat biletele, iar împreună cu soțul meu, peste o săptămână eram la aeroportul din Cluj, pentru a pleca în mult-așteptata vacanță.

Uimirea mea a ajuns la maxim când mi-am dat seama că erau acolo și colegii din asigurări, cei care-și atinseseră target-ul și se calificaseră pentru excursie. ”Ia uite, chiar merg împreună cu ei, măcar cu avionul”, m-am gândit . Dar uimirea mea era abia la început, fiindcă am mers cu toții în ACEEAȘI STAȚIUNE și am locuit la ACELAȘI HOTEL.

Ca să vezi, eu i-am dat o temă subconștientului, iar el, a făcut restul.

Iar acum, ajungem și la zilele noastre, adică februarie 2021, când, participând la cursul de hipnoterapie, mi-am dat seama că metoda Silva nu este altceva decât autohipnoză. Drept că mi-au trebuit 14 ani ca să înțeleg acest lucru, dar acum mi se pare minunat faptul că acest concept îmi este familiar de mulți ani, doar că nu știam cum se numește.

Despre aria în care hipnoterapia are efecte benefice, în episodul următor.

Dacă încă nu ați citi cărțile scrise de mine, acum e momentul.

Manuela Sanda Băcăoanu

S-A ÎNTÂMPLAT AZI

Nu vă voi plictisi cu date istorice, ziua de azi îmi ajunge, peste cap.

  • Dosarul din 10 August a fost clasat definitiv (citește îngropat) de către un judecător și un procuror posibil corupți, posibil mituiți, posibil analfabeți funcțional. Asta înseamnă că noi toți cei 100.000 de oameni care am fost în acea dată fatidică la București am făcut-o de amorul artei, am vrut să vedem cum e ”pe viu” să fii gazat, lovit sau fugărit de jandarmii călare. Ne-am ”distrat” pe banii noștri, iar acum, capii scenariului diabolic care au infiltrat ultrași în mulțimea pașnică, pot să doarmă liniștiți, iar la vremea potrivită, să-și ia binemeritatele pensiuțe speciale. Noi putem doar să fierbem de nervi și să ne plecăm din nou capetele… S-ar părea că iar am votat greșit, a venit la putere aceeași Mărie, dar cu altă pălărie.
  • Citesc pe facebook cum la Madrid se moare de vaccin, vaccinul ucide! Oau! Apoi, ni se dau mai multe amănunte, cum că la o circă din Madrid, oamenii vaccinați cu prima doză din Pfizer, au primit rapelul cu Moderna. S-a lăsat cu leșinuri, ambulanțe, spitalizări, morți. S-ar părea că ”au și ei faliții lor”, analfabetismul funcțional nu este doar apanajul românilor. Probabil un analfabet din ăsta a citit ”Moderna” pe vaccin, dar a înțeles Pfizer? Oricum, tu, ca om cu scaun la cap care mergi să te vaccinezi, mă gândesc că ai voie să întrebi cu ce te vaccinează și să spui ce ai primit înainte…
  • Ghiță ( nu ăla de la portiță) se ia de studiile lui Cîțu, într-un mare fel, într-un mesaj presărat cu o mulțime de greșeli gramaticale. Băi, tată, la noi, pe vremuri era o vorbă: ”Dacă ești prost, stai acasă!” Iar acum, adaug o formulare specifică zilelor noastre: ”Dacă ești analfabet funcțional, vezi atenționarea de mai sus!”.
  • Și nu în ultimul rând, azi e ziua lui Ion Iliescu. (Era să scriu Iliescovici!) La 91 de ani, cred că-și dorește doar să mai apuce să-și vadă partidul ieșit din rahat. Pot să-i spun să stea liniștit, zona este foarte aglomerată și va trebui să se cațere unii pe umerii altora, pentru a părăsi sus-numitul ”ingredient”.

Pentru o singură zi, cred că s-au întâmplat destule.

Să sperăm că le vom putea duce pe toate.

Manuela Sanda Băcăoanu

Hipnoterapia (1)

Deoarece în luna februarie am făcut un curs de hipnoterapie, îmi permit să scriu câteva articole pe această temă, destul de necunoscută pentru majoritatea oamenilor.

Îmi doream de mult timp să fac acest curs și s-ar părea că acum a fost momentul meu, momentul în care să mai adaug o diplomă la multele pe care le dețin, în domeniul terapiilor complementare.

Era pe vremuri un banc, care s-ar părea că a rămas de actualitate. Se spune că Sf. Petru, care împărțea inteligență oamenilor, vine la Dumnezeu și-i spune:

  • Doamne, s-a terminat inteligența, iar la Poarta Raiului coada e încă foarte mare…
  • Nu-i nimic, celorlalți dă-le diplome, spune Dumnezeu, fără să clipească.

Bineînțeles că aceasta este o glumă, cel puțin în ceea ce mă privește, deoarece nefiind politician, a trebuit să studiez cu adevărat și temeinic toate disciplinele care mi-au oferit în final și o diplomă. Toată viața mea a fost o căutare, am știut întotdeauna că a fi inginer și atât nu este destul pentru mine. Fericiți sunt cei care-și găsesc pasiunea din prima, nu mai trebuie să caute. Și nefericiți cei care nu mai caută, se blazează într-o profesie care nu le aduce nicio satisfacție, se simt inutili și lipsiți de rostul lor în această lume.

Vestea bună este însă că poți descoperi la orice vârstă ceea ce te face fericit cu adevărat, lucrul care-ți aduce împlinirea, chiar dacă altora li se pare minor, sau fără importanță.

Cum azi este numai o introducere în domeniul hipnoterapiei, vreau să vă mai spun doar ceea ce nu este ea, adică nu e nimic din ce vedeți pe scenă, unde oamenii încep să latre, să măcăie, sau mai știu eu ce să facă. Hipnoterapia este o terapie ca oricare alta, care se adresează minții noastre, mai precis părții subconștiente a acesteia, ajutându-ne să scăpăm de obiceiuri proaste, să devenim mai sănătoși și să ducem o viață mai lipsită de griji.

Data viitoare, voi povesti care a fost prima mea întâlnire cu hipnoterapia.

Să aveți o săptămână excelentă, cu copii buni și BABE frumoase!

Manuela Sanda Băcăoanu

Când privești în sus, e cerul…

Când ați privit ultima dată spre cer, fiind de-a dreptul uimiți de perfecțiunea lui? Fie că e un joc de nori caleidoscopic, fie că e de un albastru atât de pur încât îți vine să plângi, cerul e întotdeauna minunat. Chiar și atunci când e supărat și ne vestește o furtună, tot minunat este, știm că întotdeauna în spatele norilor înfuriați stă soarele, surâzător și plin de bunătate.

Bine, am lămurit această chestiune, dar acum, dacă privim aici, mai aproape, ce vedem? Lucruri obișnuite, lucruri pe care ne-am obișnuit să credem că ni se cuvin, adică ape curate, natura care e la un click distanță (ca să mă exprim așa, mai IT-ist) de renașterea anuală, crenguțe de salcie pe care bobocii stau să crape, lalele ce au răsărit devreme, ademenite de temperaturile plăcute, ca să nu mai vorbim despre ghiocei, care sunt atât de bulversați, încât în multe locuri au înflorit încă din decembrie.

Da, lucruri minunate ne înconjoară, cum s-ar spune, Dumnezeu și-a făcut datoria față de noi. Dar noi? Cum ne-am făcut datoria față de mediu, față de tot ceea ce înseamnă natură? AȘA???

Sunt de părere că am merita să ne mănânce toți coronavirușii și toate entitățile Pământului, suntem de o nesimțire ieșită din comun. Parcă niciodată Arieșul n-a fost mai murdar, decât acum. Fotografiile sunt făcute la Lupșa, la podul spre Hădărău, pentru cei care vă întrebați unde există asemenea peisaje excepționale.

Nesimțirea nu poate fi vindecată decât cu civilizare forțată, cu amenzi și muncă în folosul comunității. Unii veți spune că toate gunoaiele vin din aval, dar bineînțeles că nu este așa, să vedeți ce vine de pe Valea Caselor. Mai mare rușinea, o comună care până mai ieri era de oameni harnici, a devenit cea mai murdară de pe întreaga vale a Arieșului. Știu ce spun, fiindcă l-am bătut de multe ori cu mașina și pe jos, de la izvor la vărsare.

Când în 2017 am organizat Ziua Arieșului, am sperat că va fi picătura care va face ca oceanul să dea pe dinafară, iar oamenii să se trezească. S-ar părea că am sperat degeaba.

Acum, mizeria e mult mai multă decât atunci. E un adevărat pericol ecologic, dar strigătul meu s-ar putea să rămână fără niciun ecou. Cine sunt eu, ca să mă bag în viețile oamenilor? Totuși, dacă acum 4 ani am reușit să organizez un asemenea eveniment, cum a fost curățarea malurilor Arieșului de la izvor până la vărsare, de ce n-aș reuși și acum? CINE E CU MINE?

Aștept sugestii!

Manuela Sanda Băcăoanu

BABELE, FRUMOASELE…

În fiecare an, această perioadă ne aduce în suflete bucuria renașterii, a înfloririi și a drumurilor de început. Primăvara nu este doar anotimpul îndrăgostirii, dar și al speranței, soarele prinde puteri noi cu fiecare zi, ne place din ce în ce mai mult să ne petrecem timpul în parcuri și pe stradă, iar primele flori ne aduc aminte că în fiecare an, viața o ia de la capăt. Ne alegem câte o babă, iar cum e vremea de ”baba” noastră, așa ne va merge tot anul. Cel puțin, așa credeam până acum un an sau doi, când am aflat că nici măcar baba nu o poți alege, ea e dată de ziua în care te-ai născut.

Pentru cei care se întreabă care-i baba ta dacă te-ai născut pe 23 când se știe că sunt doar 9, voi da un mic exemplu: aduni 2 plus 3, iar baba este în 5 martie. Dacă numărul e mai mare, tot aduni până ajungi la un număr sub 10. Simplu.

Nu știu dacă vă mai amintiți, dar în 2020 TOATE BABELE AU FOST URÂTE. Chiar mă întrebam, cum se poate ca tuturor să ne meargă rău, în acest an? Și uite că s-a putut!

Să sperăm că babele lui 2021 să fie frumoase, sau măcar drăguțe… ne-am săturat de goliciunea lui 2020, vrem SĂ TRĂIM cu adevărat, nu doar virtual.

Acestea fiind spuse, vă doresc să aveți o babă după cum o doriți! Și o primăvară, așișderea!

Manuela Sanda Băcăoanu

Crăciunița

Cu toții știm că crăciunițele sunt plante ale căror frunze devin roșii în preajma Crăciunului, fiind deosebit de decorative și dând casei un aer sărbătoresc. Crăciunița din imagine însă, este de altă părere.

Am cumpărat-o acum doi ani de la un supermarket când nu era mai mare de 10 centimetri, dar cu frunzele roșii… Am mutat-o într-un ghiveci mai mare, s-a bucurat de lumină și atenție din partea noastră, iar astă vară era cât un pomișor, cu frunze verzi și bogate. A stat toată vara pe terasă, dar la umbră.

A venit toamna… acum, ce să facem? Am dus-o și pe ea înăuntru, cu toate că avem o mulțime de ghivece cu plante imense de iernat.

Știam că trebuie s-o țin nu-știu-cum la întuneric total noaptea, ceea ce nu făcusem, deci nici mari așteptări nu aveam. N-a avut frunze roșii la Crăciun, dar prin ianuarie, au început să-i cadă frunzele verzi…

În februarie, ce să vezi, i-au crescut frunzulițe noi, roșii… Probabil crăciunița mea e defazată, sărbătorește primăvara, nu Crăciunul. E bine și așa, eu o iubesc oricum.

Să aveți o primăvară frumoasă!

Manuela Sanda Băcăoanu

Primele cărți au luat drumul cititorilor

Mă bucur să vă spun că primii cititori sunt deja în posesia cărților mele. Cei care doresc și ”Între Pământ și Cer pe Camino de Santiago” trebuie să mai aștepte până săptămâna viitoare, când vor sosi calde-călduțe de la tipografie.

Aștept cu interes părerea voastră/dumneavoastră despre cărțile mele.

Cu mult respect față de cititorii mei,

Manuela Sanda Băcăoanu