Arhive pe autori: manuelasanda

Avatarul lui Necunoscut

Despre manuelasanda

Sunt o femeie ca oricare alta, dar cu ceva în plus. Îmi place să spun lucrurilor pe nume, direct, în faţă, fără să mă ascund pe la colţuri. O laudă din partea mea este întotdeauna sinceră, n-o să-ţi spun niciodata "Vai, ce bine-ţi vine rochia asta!" când de fapt gândesc " E oribilă, nu ştiu unde naiba ai găsit-o!" Mă pasionează să fac lucruri cu mâinile mele, aşa încât să pot să arăt şi să spun "eu am făcut asta", de aceea îmi place foarte mult să îngrijesc florile (am zeci de ghivece şi jardiniere), dar în general grădinăritul mă aduce în acea stare ancestrală în care sunt doar eu şi Universul, ador să tricotez şi să croşetez, fac asta din clasa I, când, din bumbac bej, am făcut un jerseu păpuşii. Bineînţeles că-mi place şi să scriu, altfel nu aţi citi aceste rânduri, poate că nu cu un har deosebit, dar o fac cu sinceritate şi fără cuvinte pompoase "ce din coadă au să sune", vorba poetului. Foarte mult îmi place să călătoresc, de aceea acest blog este împânzit de poveştile mele adunate în diverse călătorii, cele mai importante fiind în Spania, pe Camino de Santiago. Am publicat patru cărți, dacă sunteți curioși, le puteți căuta online. Se pot comanda de la editura Eikon. Sper ca ”micile mele rândulețe” să vă destindă, binedispună (uneori, fiindcă viața nu e numai roz, din păcate) și să vă ajute să vă găsiți pacea sufletească.

România oamenilor civilizaţi

2 răspunsuri

Mai zilele trecute, scriam despre schimbarea radicală a peisajului la aşa zisa Fântână a lui Cenan, de la Lunca Arieşului, în România oamenilor buni.

Au trecut două săptămâni de atunci, când, trecând din nou pe Valea Arieşului, am văzut că lucrurile nu s-au oprit, cascada de la Sălciua a fost şi ea înnobilată cu o minunată construcţie populară. Realizată de aceiaşi oameni inimoşi, fântâna din care drumeţii pot lua acum apă în mod civilizat, nu stropindu-se pe picioare, atrage privirile tuturor celor care călătoresc pe Valea Arieşului. Am observat că mult mai multă lume se opreşte acum ca să admire cascada şi să ia apă, locul a devenit mai primitor, e deocamdată curat, a apărut chiar un container pentru plastic.

Foarte frumoasă iniţiativa şi realizarea ei. Mă ofer voluntar la amenajarea spaţiului: dacă s-ar planta nişte brazi, două- trei flori şi iarbă, locul ar arăta de vis.

Anul trecut, s-a construit o troiţă pe partea stângă a drumului, iar acum a mai apărut şi un steag, chiar lângă fântână.

Bravo, felicitări, putem doar spera că cei ce vor trece pe aici să respecte munca unor oameni de ispravă şi să nu dea dovadă de lipsă de civilizaţie.

România face primii paşi spre civilizaţie. S-o ajutăm cu toţii, ne place să vedem locuri frumoase! Dacă n-am făcut nimic, măcar să nu murdărim munca altora.

Să fiţi încrezători, România e pe drumul cel bun datorită oamenilor de rând, nu a celor ce ne conduc deocamdată.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

PROTESTUL COPIILOR

Lasă un răspuns

Cinste lor! Am auzit astăzi o știre care m-a uns la inimă, am auzit că unii dintre elevii  claselor a VII-a și a VIII-a care au avut  astăzi testele naționale de simulare la limba  română au protestat împotriva sistemului de învățământ, predând foile albe  sau scriind pe foaia de examen nemulțumirile pe care le au cu privire la școala care se face acum în România.

Am auzit, de asemenea, comunicatul Consiliului Național al Elevilor care s-ar părea că a fost făcut public abia azi dimineață și care le cerea să protesteze. Mi s-a părut un document atât de bine pus la punct, atât de la obiect și cu o exprimare atât de coerentă, încât sunt sigură că dacă cei ce l-au întocmit ar face parte din guvern, lucrurile s-ar îndrepta într-un timp scurt.

Felicitări, generație tânără, arătați-le bunicilor și părinților voștri că voi sunteți altfel, oameni cu capul pe umeri, dornici de a trăi într-o țară adevărată, nu una din care ți-e teamă să spui că vii, fiindcă te râde toată lumea. Poate așa, vor fi sensibilizați cei ce atâția ani la rând au votat aceleași non valori, care au adus țara pe marginea prăpastiei.

Dragi copii, adolescenți, mă bucur că măcar voi v-ați trezit și luptați pentru viitorul vostru. Mergeți acasă și spuneți-le bunicilor de isprava voastră, iar în ziua votului, amintiți-le să nu voteze împotriva voastră.

Poate că abia acum, după 30 de ani, să se întrevadă o cărare luminoasă și pentru România… Până la autostradă mai este, dar dacă reușim să scăpăm de lipitorile ce-i sug sângele cu poftă, scoatem țara din necaz.

Probabil protestul vostru a fost prea târziu anunțat, poate nu va avea efectul scontat, dar orice zdruncinătură, cât de mică, concură la dărâmarea acestui sistem implementat de hoți, proști și nemernici.

Să aveți curaj și pe mai departe, voi sunteți viitorul, iar această țară merită să fie locuită de OAMENII EI BUNI.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

.

Amazing Trudi (1)

Lasă un răspuns

Avatarul lui manuelasandamanuelasandablog

Ieri am primit un email de la o femeie extraordinară întâlnită anul acesta pe Camino del Norte, aşa că vreau să vă împărtăşesc întâmplările zilei ce ne-a adus împreună.

Am părăsit Luarca încă pe întuneric, pe o vreme închisă şi destul de rece, cu speranţa că poate totuşi ploaia ne va ocoli. Spun „ne va” vorbind despre noi, cei câteva zeci de pelerini ce ne-am cazat în adăpostul din localitatea mai sus-amintită, căci eu am pornit de una singură la drum, aşa cum făceam de obicei.

Luarca e un orăşel foarte frumos, cocoţat pe un munte ce înconjoară un golf. Voi pune altă dată poze reprezentative, fiindcă acum vreau să vorbesc despre altceva. După cum spuneam, vremea nu era prea favorabilă, iar pe la 9 a început să plouă de-a binelea, o ploaie „mocănească”, măcar că eram în Spania.

Singură pe un drum de munte, prin ploaia care venea din…

Vezi articolul original 514 cuvinte mai mult

Cumpăraţi, cumpăraţi!!!

Lasă un răspuns

Zilnic, din toate părţile, suntem bombardaţi cu „oferte” dintre cele mai „avantajoase”, avem sau nu nevoie de ce ni se oferă, musai trebuie să cumpărăm. Dacă am făcut cumva imprudenţa să cumpărăm ceva online sau de la teleshopping (cu toţii am făcut asta, nu-i aşa?) telefonul nostru va suna periodic, pentru ca noi produse să ne fie băgate pe gât.

Uneori, agentul de vânzări mă găseşte în toane bune, mai stăm la taclale, chiar este o doamnă care se dă peste cap să-mi  găsească cine ştie ce năstruşnicii îmi trec mie prin cap, total altceva decât ofertele oficiale. Atunci cumpăr, mă gândesc că femeia a făcut un efort în plus pentru a căuta, iar de lucrul respectiv chiar am nevoie.

De exemplu, când mi se ofereau tigăi, eu am vrut bocanci. Am primit bocanci, aşa că a fost în regulă.

Mă gândesc însă la persoanele mai în vârstă, care, după ce au fost ameţite de tirul verbal al unui agent, li se pare că sunt datori să cumpere cine ştie ce prostie, scumpă şi nefuncţională. De exemplu, cu ani în urmă, părinţii mei au cumpărat o chestie de spălat/aspirat  covorul, care n-a funcţionat nicio secundică. Mi-au arătat struţo-cămila prea târziu, când nu mai putea fi returnată. Mă întreb dacă aceste persoane care fac vânzări la telefon au acasă părinţi şi bunici şi dacă-i instruiesc să nu arunce pe geam 360 de lei, doar fiindcă vocea care le recomandă un produs e amabilă şi pare plină de compasiune. Da, pare, fiindcă dacă i-ar păsa cu adevărat de clienţi, nu i-ar minţi fără să clipească.

Să vă spun un secret: NIMENI nu vă poate obliga să cumpăraţi ceva, nici dacă i-a turuit gura o jumătate de oră, ca să vă laude un produs sau altul.

Fratele meu e plecat în Canada de 25 de ani, iar odată, acum câţiva ani, venind acasă şi văzând că aici cumperi una şi mai primeşti ceva, pasă-mi-te cadou, a luat borcanul de muştar de pe masă, întrebându-mă de ce l-am cumpărat, fiindcă nu „se dă” nimic în plus. Foarte simplu, l-am cumpărat deoarece  aveam nevoie de muştar şi atât.

Să ne obişnuim să nu mai aruncăm banii pe toate prostiile; dacă faci o vizită, în orice casă poţi găsi tot felul de aparate dintre cele mai ciudate, ce stau prin colţuri, inutile dar scumpe, amintindu-ne de clipa de slăbiciune în care am crezut că nu vom putea trăi fără ele.

Să aveţi parte de lumina înţelepciunii şi de sănătatea minţii şi a trupului!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Gânduri de primăvară…

Lasă un răspuns

Am primit zeci de poze cu floricele şi urări de primăvară, e un gest frumos, dar într-un fel intruziv, mi se pare că nu este normal să invadăm spaţiul chiar şi virtual al cuiva, obligându-l să piardă vremea cu cititul unor formulări mai mult sau mai puţin puerile, doar aşa, că avem noi chef să le trimitem întregii liste de prieteni.

Prefer rândurile ce-mi sunt adresate personal, două cuvinte, dar să ştiu că cineva le-a scris pentru mine, nu a distribuit un mesaj ce i s-a părut drăguţ.

Poate că sunt rea, dar ştiţi ce scrie pe un calendar micuţ, pe care l-am primit de la o colegă?  „Mai bine să fii urât pentru ceea ce eşti, decât să fii iubit pentru ceea ce nu eşti!” Mi se pare mesajul care mă caracterizează cel mai bine, n-o să spun sau să fac vreodată lucruri în care nu cred, doar fiindcă aşa le voi face plăcere celor din jur. N-am nevoie de mii de prieteni falşi, îmi ajung doi sau trei dar adevăraţi,  care ştiu sigur că nu mă laudă nemeritat, doar ca să-mi intre în graţii, iar când întorc spatele, mă bârfesc pe la colţuri.

În acest moment însă, vreau să vă urez tuturor o primăvară frumoasă, în care reînnoirea naturii să vă inspire pentru a schimba lucrurile ce nu vă plac în viaţă, în care să semănaţi seminţele viitoarelor recolte, indiferent de ce natură sunt ele.

Soarele să vă lumineze paşii, iar luna, care în accepţiunea copiilor este şi mai importantă, fiindcă luminează noaptea, să vă vegheze visele primăvăratice şi să vă asculte şoaptele de dor.

Primăvară, bine ai venit!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe Tălpi

Felicitări, doamna Kovesi!

Lasă un răspuns

După atâtea zile, luni, ani, în care politica românească nu mi-a adus nicio bucurie, iată că a venit vremea ca o femeie adevărată să arate lumii întregi că cinstea şi profesionalismul nu pot fi date la o parte de intrigile de culise ale unor borfaşi ajunşi întâmplător la cârma ţării.

Acum e momentul ca şobolanii să părăsească corabia, dar eu zic că ar fi mai bine să fie prinşi şi să plătească pentru toate relele pe care le-au făcut de-a lungul anilor.

Oameni de nimic, cu creierul cât o nucă, au făcut tot posibilul să distrugă această ţară , doar ca să-şi umple ei buzunarele, un dezastru la care o naţiune întreagă privea cu teamă, un hău ce se căsca în faţa noastră, are acum ocazia să se închidă şi să-i înghită pe autorii lui.

Să sperăm că puterea procurorului şef european este destul de mare, încât să facă ordine şi curăţenie într-o ţară ce, din fericire, mai aparţine Uniunii Europene, nemernicii n-au putut s-o scoată afară şi s-o alipească altor puteri.

FELICITĂRI, DOAMNA LAURA CODRUŢA KOVESI, SUNTEŢI O LUPTĂTOARE CARE NE-A ARĂTAT CĂ VICTORIA POATE FI OBŢINUTĂ IMPOTRIVA VOINŢEI CORUPŢILOR ŞI HOŢILOR DIN PROPRIA ŢARĂ!

De acum, poate răsare soarele şi pe strada noastră!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Clujul… un „rahat de oraş”?

3 răspunsuri

Citeam ieri nişte comentarii foarte acide referitoare la oraşul nostru şi nu mă pot abţine să nu răspund.

Am înţeles că totul a pornit de la postarea unei mame cu trei copii, care nu găsea o chirie ieftină în Cluj, iar o altă persoană de sex feminin, pe nume Alexandra, o compătimea, în acelaşi timp exprimându-se în termeni foarte duri la adresa Clujului.

S-ar părea că avem „un rahat de oraş”, cu „un rahat de mall” şi un centru demn de milă, foarte urât şi neprimitor.

Dragii mei, frumuseţea stă în ochii privitorului, aşa că în acest sens, mă abţin de la comentarii.

Despre faptul că în Cluj chiriile sunt mari… ce să spun? Înainte de a pleca în lume cu trei copii după tine, poate ar fi bine să te interesezi ce-ţi poate oferi oraşul în care vrei să te muţi. Iar dacă vii în Cluj pentru că ai auzit că aici se câştigă bine, poate mai întâi ar trebui să-ţi găseşti un loc de muncă, iar dacă acesta-ţi oferă destui bani cât să consideri că te descurci, abia atunci să-ţi cauţi chirie.

Da, este un oraş scump, poate cel mai scump din ţară, dar noi îl iubim aşa cum este, s-ar părea că e şi cel mai iubit oraş din ţară. Suferim noi, clujenii de un patriotism local, care ne face să credem că oraşul nostru-i cel-mai-cel.

Asta nu înseamnă că viaţa în Cluj este mult diferită de cea din oraşele mai mici, tot serviciu-cumpărături-acasă este şi traseul nostru zilnic. Avem operă, teatre, săli de cinema, dar  la proteste am fost cel mai des în ultimii ani.

Ce vă opreşte pe dumneavoastră, locuitorii celorlalte oraşe sau sate ale României să faceţi din fiecare dinte acestea „cel mai iubit”?

Nu e aşa mare scofală să trăieşti în Cluj, nu ne petrecem timpul la mall şi la distracţii, cred că vin mai des să le viziteze cei ce locuiesc în alte oraşe.

Dar, pe de altă parte, nu mi-aş dori să locuiesc în altă parte, asta din pricină că e oraşul pe care-l cunosc şi-l iubesc încă din vremea adolescenţei, am crescut şi ne-am dezvoltat împreună.

Alexandra ne ameninţa cu o invazie a celor ce li se spune că Clujul este un Paradis. Să poftească, dar, după cum se spune în Biblie, mulţi chemaţi, puţini aleşi. Nu cred că noi, locuitorii Clujului, merităm să fim împroşcaţi cu atâta ură şi dispreţ de către cineva care „n-a putut trece gardul” şi priveşte doar dinafara cetăţii.

Clujul este un oraş ca oricare altul, dar fiind unul universitar, cu facultăţi de valoare, mulţi absolvenţi rămân aici, ceea ce face ca nivelul cultural al oraşului să fie  foarte ridicat.

Se poate trăi bine în Cluj, dar trebuie să ai un loc de muncă bine plătit.

Îmi pare rău pentru acea mamă cu trei copii, ca ea or mai fi multe altele, iar sfatul unora de a merge la Turda pentru o chirie mai mică, nu mi se pare lipsit de bun simţ.

Pe mine nu m-a auzit nimeni plângându-mă că nu mă descurc, dar în ultimii 30 de ani, am avut tot timpul două job-uri. Dacă vrei, poţi! Vorba unei reclame răsuflate.

Cam… asta ar fi.

Veniţi în Cluj, dar gândiţi-vă de două ori înainte de a face acest pas.

Să auzim de bine!

 

Ia uite, ce centru „de rahat” avem!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Incontinenţa urinară – remediu util

Lasă un răspuns

Multe persoane, de sex feminin mai ales, se confruntă cu incontinenţa urinară, un simptom care nu este neapărat o boală ci o stare de moment, în care nu poţi să-ţi controlezi vezica urinară, dar care poate dispărea la fel cum a apărut.

Sfaturile medicilor sunt diverse, se recomandă suplimente alimentare, sunt chiar medicamente, dar eu aş vrea să dau două soluţii:

Prima ar fi gimnastica, e uşor de făcut, se poate efectua oriunde, în autobuz, acasă, la birou. În ce constă această gimnastică? Foarte simplu, în contractarea şi relaxarea ritmică a muşchilor pelvieni, cei care controlează micţiunea. Putem repeta de câte ori vrem, chiar în timp ce şeful ne dă o nouă lucrare de făcut.

A doua soluţie este să privim desenul din linkul de mai jos, în fiecare seară 3-4 minute, înainte de culcare.

Dacă folosim ambele metode, succesul este garantat.

 

Incontinenta urinara

Să fiţi sănătoase şi să aveţi o viaţă uşoară!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

9 Reguli pentru întărirea gândirii pozitive

Lasă un răspuns

 

Sunt reguli simple, pe care, dacă ne obişnuim să e aplică zilnic, viaţa noastră ia o nouă întorsătură.
1. Inlocuieste semnul minus cu semnul plus. Inlocuieste-l pe ” nu pot ” prin ” pot „. La sfarsitul zilei, in loc sa spui ” sunt obosit „, spune: ” trupul meu are nevoie naturala de refacere si simte bucuria acestei refaceri „. In loc de ” sunt sfarsit „, spune ” urmeaza un nou inceput „.
2. Evita in fata altora, propozitii care contin programari negative. Nu-i intimpina pe prieteni cu vorbe negative, de tipul: ” Vai, ce rau arati „, ci distinge, la oricine, trasatura lui pozitiva, motivul sau aspectul in care acela ar putea excela. Pe acela subliniaza-l.
3. Intareste-ti energetismul, caci gandirea negativa si depresia tin de un deficit energetic. Agresivitatea, tine si ea, de un deficit energetic, ca si nesiguranta si spaima de esec. Orice intarire a energetismului sporeste pozitivitatea gandirii. Si orice pozitivare a gandirii sporeste energetismul. Este ceea ce numim cerc vicios ( si el rezulta din purificarea cercului vicios ).
4. Ridica pragul de toleranta la frustare. Aceasta presupune un antrenamemnt sau o terapie contra ” mal-sevraj ” -ului ( termen provenit din limba franceza, avand sensul de rau-inarcat ). Se pare ca majoritatea oamenilor au fost ” rau intarcati ” de mame; de aici provin carentele de adaptare la real.
5. Controleaza-ti cele 1000 de trebuinte si incearca sa le restrangi. Cere mult de la viata, stiind sa te multumesti cu cat vine si continuand sa ceri mult de la viata.
6. Evita comparatiile care iti starnesc invidia. Evita comparatiile (cu semeni mai mult sau mai putin ilustri, cu semeni care sunt, mai mult sau mai putin, vedete ) care te deranjeaza, care te deprima. Fa numai acele comparatii din care sa vezi clar avantajele tale pe lumea asta.
7. Inlocuieste cuvantul ” superior ” ( care intretine rivalitate, stratificari, trufie, slava desarta ) prin cuvantul ” autentic „.
8. Intareste-ti psihologia de invingator sau mentalitatea de invingator. Multumire ferma, stabilitate emotionala, liniste launtrica, staruinta. Nu te mahni ca poti pierde batalii de etapa : cea finala conteaza. Aminteste-ti aforismul acesta: ” Reusita in viata este o parere. Dar o parere transformata in hotarire „. Mai aminteste-ti si aforismul urmator: ” Orice castig este un DAR, orice pierdere este o restituire „.
9. Formuleaza-ti o tinta de etapa ( pozitiva si pragmatica), dar o tinta de existenta ( pontifical inalta ): realizarea personalitatii, implinirea spirituala. Treptat da prioritate tintei de existenta.”

Pentru cei ce ştiu ce reprezintă imaginea, o frază pozitivă:

ACEST LAC ARE O APĂ LIMPEDE, CURATĂ ŞI BUNĂ DE BĂUT!

Să auzim de bine!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

VENIŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

Lasă un răspuns

Am ajuns la protest pe la 18,45, când coloana de manifestanţi pornise deja spre Mărăşti, în frunte cu maşinile poliţiei, jandarmeriei şi un cordon de jandarmi. Am observat cu această ocazie, că jandarmii din Cluj au primit haine noi.

N-am făcut poze, ştie toată lumea cum arată o coloană de manifestanţi. N-am idee câţi am fost, poate vreo două mii, sau mai mulţi, în prima fază. Lume mai mult sau mai puţin odihnită la sfârşit de weekend, oameni care şi-au adus şi copiii, neavând cu cine să-i lase acasă, pe o temperatură nu tocmai prietenoasă, ne încurajam unii pe alţii, scandând lozinci antihoţie, antiguvern, antianalfabetă, antitudorel, antidragnea, dar projustiţie , prokovesi, pro… o viaţă adevărată şi în această ţară, în care oamenii deştepţi şi harnici să nu mai fie conduşi de hoţi şi de mişei.

Dacă s-ar ridica acum HOREA, ar zice:

DA PÂNĂ CÂND, MĂ, PÂNĂ CÂND?

Am avut un traseu mai lung decât altă dată, am mers pe Dorobanţilor, cu oprirea de rigoare în faţa tribunalului pentru a ne exprima acordul şi susţinerea pentru acţiunea magistraţilor împotriva legilor abuzive date de către un guvern oportunist.

Am ajuns până la strada Teodor Mihali din Mărăşti, tot invitându-i pe cei ce ne priveau de la balcoane şi ferestre (majoritatea cu becurile stinse):

HAIDEŢI CU NOI, VĂ FURĂ ŞI PE VOI!

S-ar părea că îndemnul nostru n-a avut prea mare impact, pe măsură ce traseul se lungea, tot mai pierdeam dintre manifestanţi. Nu zic că e uşor. Aţi încercat vreodată să mergeţi şi să strigaţi în acelaşi timp, cam trei (TREI) ore? E al naibii de greu, vă spun eu, care sunt antrenată. Dar, sunt momente în viaţă (noroc că nu prea multe), în care trebuie să uităm de EU şi să ne gândim la NOI.

În momentul în care suntem NOI, mulţi, entuziaşti şi hotărâţi, nimic nu ne mai poate sta în cale. Devenim un uriaş bulgăre de zăpadă, care, adunând zăpadă nouă şi proaspătă, mătură totul în cale, lăsând locul curat. Aşa trebuie să facem cu această ţară, să facem o curăţenie generală, să nu ne lăsăm împinşi afară din ea de nişte manipulatori nemernici.

Două fete erau cele ce prin portavoci păstrau ritmul scandărilor.

DOUĂ FETE! Au parte de tot respectul meu.

Şi ştiţi cine era primul din coloană, imediat după cordonul de jandarmi? Un om în scaun cu rotile.

Pentru dânsul, n-a fost prea greu să iasă din casă într-o duminică seara, să lase căldura căminului, televizorul şi eventualul păhărel. A ieşit în stradă fiindcă este un cetăţean responsabil, mai responsabil decât acei ce aseară au fost obosiţi, ameţiţi, puturoşi.

Dacă e vorba de ţara ta şi de viitorul copiilor tăi, care scuză poate fi valabilă? Aud?

Era bine trecut de ora 21 când am ajuns înapoi la clopot, obosiţi, dar mulţumiţi că noi măcar am făcut ceva. Putem merge la culcare cu sufletul împăcat.

VOI, CE-AŢI FĂCUT?

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi