Arhive pe autori: manuelasanda

Avatarul lui Necunoscut

Despre manuelasanda

Sunt o femeie ca oricare alta, dar cu ceva în plus. Îmi place să spun lucrurilor pe nume, direct, în faţă, fără să mă ascund pe la colţuri. O laudă din partea mea este întotdeauna sinceră, n-o să-ţi spun niciodata "Vai, ce bine-ţi vine rochia asta!" când de fapt gândesc " E oribilă, nu ştiu unde naiba ai găsit-o!" Mă pasionează să fac lucruri cu mâinile mele, aşa încât să pot să arăt şi să spun "eu am făcut asta", de aceea îmi place foarte mult să îngrijesc florile (am zeci de ghivece şi jardiniere), dar în general grădinăritul mă aduce în acea stare ancestrală în care sunt doar eu şi Universul, ador să tricotez şi să croşetez, fac asta din clasa I, când, din bumbac bej, am făcut un jerseu păpuşii. Bineînţeles că-mi place şi să scriu, altfel nu aţi citi aceste rânduri, poate că nu cu un har deosebit, dar o fac cu sinceritate şi fără cuvinte pompoase "ce din coadă au să sune", vorba poetului. Foarte mult îmi place să călătoresc, de aceea acest blog este împânzit de poveştile mele adunate în diverse călătorii, cele mai importante fiind în Spania, pe Camino de Santiago. Am publicat patru cărți, dacă sunteți curioși, le puteți căuta online. Se pot comanda de la editura Eikon. Sper ca ”micile mele rândulețe” să vă destindă, binedispună (uneori, fiindcă viața nu e numai roz, din păcate) și să vă ajute să vă găsiți pacea sufletească.

Ziua a XI-a: 16 zile pentru o minune

Lasă un răspuns

să vedem ce mai urmează:

”Ziua a unsprezecea
O solutie impotriva suferintei de a trai.
Exista 64 de remedii impotriva suferintei. ” Luarea de cunostinta ” este primul remediu, adica constientizarea. Si daca incepi sa-l practici corect, consecvent si continuu vei fi scutit de celelalte 63 de remedii.
” Luarea de conostinta ” este mutarea atentiei de la grijile tale spre corpul tau, de la grijile mari si insemnate la neinsemnatul corp.
Grijile sunt expresia ego-ului.
Corpul este exprimarea vibratiei universale. ( ” Materia este un ritm, substanta este o frecventa ” ).
Luarea de cunostinta se practica astfel:
– Te asezi ferm si stabil pe un scaun ( sau mai bine pe un taburet, dar niciodata pe un fotoliu), caci coloana vertebrala trebuie sa fie dreapta, fara efort, iar genunchii sa fie ceva mai jos de osul iliac, sau cel mult la acelasi nivel – niciodata genunchii sa nu fie mai sus decat nivelul bazinului.
– Mainile impreunate in poala, cu stanga peste dreapta, pentru ca stanga antreneaza, prin legare, emisfera din dreapta: emisfera cerebrala a tacerii, a rugaciunii, a intelegerii ” psi „.
– Capul trebuie sa fie drept. Ochii deschisi, dar lasati oblic in jos, privind ca si launtric.
In pozitia aceasta, ramai nemiscat cel putin doua minute si treizeci de secunde. In acest timp, te concentrezi pe ordinea corpului tau, adica fixezi mental, rand pe rand, coloana pe care o tii dreapta, si partile corpului, pazind stabilitatea lor.
Alte doua minute si treizeci de secunde te concentrezi pe fluxul respiratiei, devii martor al respiratiei tale.
Inca doua minute si treizeci de secunde pastrezi mintea pura, fara nici un gand. Apoi pendulezi usor bustul de cateva ori, spre stanga si spre dreapta, dupa care te ridici si faci cativa pasi prin camera.
Acest exercitiu, atat de simplu, are putere de linistire si de incarcare energetica, activand pulsul vietii. ”

Manuela Sanda Băcăoanu,  o moață cu Apusenii pe tălpi

 

Reciclarea selectivă – un basm fără happy-end

Lasă un răspuns

Imaginea de mai sus este una comună, o poți vedea prin toate localitățile, sate și orașe deopotrivă.

Partea proastă este însă că o inițiativă care ar fi trebuit să ducă la civilizarea comunităților, s-a împotmolit la jumătatea drumului. Ieri am început curățenia de primăvară și aveam o mulțime de hârtii de aruncat. M-am dus să verific dacă este loc în tomberonul dedicat acestui scop, dar, spre  mirarea mea, era plin cu pet-uri și pahare din plastic, probabil deversate de restaurantele din apropiere. La fel arătau tomberoanele pentru plastic și metal.

Cum nu-mi place să las lucrurile nelămurite, am sunat o persoană oficială, ca să-mi dea și mie un răspuns la situația constatată. Ceea ce am aflat, m-a lăsat cu buza umflată: nimeni, niciodată nu vine să golească/ducă tomberoanele, ele stau acolo de ani de zile, fără rost și fără speranță.

Să înțeleg că în toate localitățile se întâmplă așa? De ochii lumii, reciclăm, dar, de fapt, nimic nu s-a schimbat.

De vreun an de zile, în cartierul în care locuiesc, la Cluj, s-au montat tomberoane pentru reciclare selectivă. Începând din acel moment, am pus un sac mai mare de gunoi sub chiuvetă, iar în el punem tot ce nu putrezeste: plastic, metal, hârtie. În vechea găleată de gunoi, strângem doar gunoiul menajer care s-ar putea transforma în compost.

Să mă bați, că n-as mai putea să fac altfel. Dacă merg cumva la cineva acasă și văd gunoiul amestecat, mi se pare că nu e deloc în regulă.

Așa facem și la Lupșa, tot ce poate deveni compost ia drumul grădinii și se transformă în pământ fertil.

Nici nu vreau să vă spun cât de necăjită am fost ieri, când, venind spre Cluj, am văzut din nou malurile Arieșului inundate de pet-uri și alte plasticuri înfiorătoare.

DE CE?

De ce nimănui din țara asta nu-i pasă de ceea ce lăsăm copiilor și nepoților noștri? Aici nu e vorba doar despre autorități, ci de fiecare dintre noi, de mine și de tine, ( de mine nu, că eu nu fac așa) cei care zilnic murdăresc fața Pământului cu nenorocitele lor de ambalaje.

Mă gândesc din ce în ce mai serios să mă angajez la Garda de Mediu. Dacă oamenii nu se pot civiliza cu vorba bună, precis amenzile îi vor face mai receptivi la tot ceea ce înseamnă natură și bun-simț.

Doar comuniștii vorbeau despre ”lupta omului cu natura” C…t! Cu natura nu te lupți, că te învinge de fiecare dată. Cu natura trebuie să trăiești în mod amiabil, s-o iubești, iar atunci te iubește și ea pe tine!

 

Să fiți sănătoși și cu capul pe umeri!

Hai, pa, că m-ai enervat, popor indobitocit!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moață cu Apusenii pe tălpi

Păşind prin spinii trandafirilor : fragment dintr-un roman aflat în durerile facerii

Lasă un răspuns

 

Capitolul  al XX – lea

 Miracol

 

Sunt din nou acasă, acolo unde mergem de câte ori ne este greu. Ce bine este când mai avem la cine să mergem, când cineva drag ne aşteaptă şi face tot ce-i stă în putinţă, doar ca să ne fie nouă bine.

Convalescenţa mea merge bine, cu fiecare zi mă simt mai în putere, iar vestea că am pierdut din nou anul nici nu mi se pare atât de groaznică, e important acum să mă pun pe picioare, apoi, voi mai vedea.

David a terminat între timp facultatea şi s-a străduit să ia repartiţie undeva în Ardeal, lângă  un oraş universitar, pentru ca eu să-mi pot termina facultatea. Nu ştiu de ce  n-a vrut să rămână în Bucureşti, ar fi putut să ia un post prin apropiere, dar nu l-am mai bătut la cap, voi merge acolo unde este şi el, ce rost are să-mi mai fac probleme acum?

Deocamdată sunt acasă, parcă ultimii ani nici n-ar fi fost, am aproape 22 de ani, dar am trăit cât alţii în 50. Sunt măritată a doua oară, cu şanse minime de a mai avea copii, după un avort care m-a lăsat sleită de puteri şi cu sufletul îmbătrânit.

  • Tata ţi-a luat bilet la băi, acolo poate o să-ţi revii, cine ştie? Mama intră în cameră cu veşnica ei tavă cu bunătăţi, iar vestea pe care mi-o aduce mi se pare bună, măcar din punct de vedere al schimbării peisajului.
  • Da, staţiunea aceasta este vestită, poate va face şi pentru mine ceea ce a făcut pentru alte femei… Deocamdată însă, nu mă grăbesc. Mai am doi ani de şcoală, ani pe care i-am pierdut cu bolile mele. Trebuie să mă pun pe picioare şi abia apoi mă gândesc la copii. Deocamdată, prioritară este facultatea. Mă voi transfera la toamnă.
  • Sigur, sigur, dar nu strică să fii şi sănătoasă, eu la asta mă gândeam, bate mama în retragere. Văzând că nu sunt în cea mai bună dispoziţie, face stânga-mprejur şi închide uşa fără niciun zgomot. A avut ea grijă atunci când am venit acasă să-l pună pe tata să ungă toate uşile, ştie că încă din copilărie mă deranja scârţâitul lor plângător.

***

Sunt la staţiune. Voi sta aici toată vara, sunt internată într-un soi de sanatoriu. Îmi place foarte mult, sunt la munte, înconjurată de păduri, în fiecare dimineaţă, sub geam vine o mică pasăre cântătoare, care-mi înseninează întreaga zi. Stau într-o cameră nu prea mare împreună cu încă două femei, toate avem aceeaşi problemă, vrem să facem copii, dar nu putem. Lucreţia şi Mariana sunt mai în vârstă, adică sunt trecute de 30 de ani, mie mi se par aproape bătrâne. Ce le mai trebuie copii, dacă n-au făcut până acum?

Suport cu stoicism toate tratamentele şi procedurile, strâng din dinţi când e nevoie, dar nu mă dau bătută. Aşa facem toate, sunt curioasă dacă şi bărbaţii ar face la fel, în cazul în care rolurile s-ar inversa. Mă cam îndoiesc de asta, ei se plâng şi când se lovesc la un deget, d-apoi să nască şi să crească nişte copii. Dumnezeu a ştiut foarte bine ce face când a lăsat asta în seama femeilor, bărbaţii ar fi putut, cel mult, să se plângă şi s-ar fi aşteptat să li se ridice câte o statuie pentru fiecare faptă de glorie, cum ar fi naşterea şi alăptarea.

Ca să nu mai vorbim despre marea nenorocire când femeia nu face copilul de sexul dorit. Bineînţeles că tot timpul sexul dorit este cel masculin, dar aş vrea să-i văd pe ei, pe masculi, trăind într-o lume fără femei… Cred că toate lucrurile ar fi slinoase, peste tot ar mirosi a bere iar râgâitul ar fi la loc de cinste. Doamne, ce gânduri nu-mi dau pace, tocmai azi, când vine David în vizită. Ia să mă fac eu frumoasă, că-mi vine soţiorul, nu ne-am văzut aproape de-o lună, trebuie să arăt cât de cât prezentabil, să fac faţă noilor provocări, am auzit că are colege de muncă tinere. Iar el, inginer stagiar cu nevasta plecată la sanatoriu, e numai bun de vânat… Taci, opreşte-te! Ce te tot bagi? Azi vreau să mă bucur de întâlnirea cu David! Punct. Sau… punct şi virgulă? De ce mă tot gândesc la prăpăstii, când eu, de fapt, trebuie doar să mă fac bine, să plec de aici şi să încep o viaţă nouă?

  • Sofia, la poartă, te caută cineva – îşi bagă capul pe uşă o pacientă din camera alăturată.
  • Am zburat, mulţumesc, îi răspund peste umăr şi mă grăbesc pe scări, nu fără a mă gândi la păţania care m-a adus de fapt aici. Uite, acum trebuia să mă bucur de copilul meu, nu să fac tratamente de fertilitate. O singură clipă de neatenţie mi-a furat câteva luni din viaţă, un an de facultate şi, cel mai grav, copilaşul pe care-l purtam în pântec. Ca să nu mai vorbim despre faptul că putea să-mi ia chiar viaţa.
  • Sofia, uitasem cât de frumoasă eşti! Cu un buchet de trandafiri albi în braţe, David mi se pare în lumina amiezii cel mai frumos bărbat pe care l-am văzut vreodată. Îi sar în braţe şi ne pierdem într-un sărut prelung, care aş vrea să ţină o veşnicie. Nu-mi dădusem seama că-mi lipseşte atât de mult, până în clipa în care l-am văzut stând acolo, un bărbat bine, un bărbat care este al meu şi care a venit să mă vadă. O mare fericire mă inundă, sunt convinsă că n-am greşit măritându-mă cu el, nu-mi doream ca altcineva să fie în locul lui, în acest moment. Mă îndepărtează puţin cu blândeţe ca pentru a mă vedea mai bine, iar ochii lui îmi spun că mă iubeşte, că eu sunt femeia lui şi numai a lui, că aşa va fi în vecii vecilor. Lăsăm bagajele şi trandafirii la poartă şi plecăm să ne plimbăm pe aleile parfumate, presărate din loc în loc cu bănci, pentru cei internaţi şi pentru vizitatori. Mă simt de parcă am fi la prima întâlnire, nu mă mai satur să-l privesc şi-l văd cu alţi ochi, cu ochi de femeie matură de acum, nu de copiliţă cu mofturi şi idei preconcepute.
  • Mi-a fost tare dor de tine, Sofia!
  • Atunci, de ce n-ai venit mai demult? Sunt aici de aproape o lună…
  • Ştiu, ştiu, dar am vrut să iau prima chenzină, să am banii mei, ca să nu mai fiu nevoit să cer de acasă. Mă înţelegi, nu-i aşa? De acum, eu voi avea grijă de tine, nu mai trebuie să iei bani de la ai tăi. Abia aştept să te întorci, deocamdată vom sta la un cămin de nefamilişti, dar am o promisiune că voi primi o locuinţă de serviciu, turuie el, iar eu îl privesc de parcă ar fi soarele ce tocmai a răsărit de după deal.

Ciripind ca două păsărele pe o creangă, ne afundăm tot mai mult în pădurea primitoare, iar iarba mătăsoasă parcă e anume făcută pentru noi, îndrăgostiţii de acum şi de când lumea, Romeo şi Julieta moderni, ce nu vor să moară înainte de a trăi, înainte de a se înfrupta din bucuriile vieţii. Mângâierile lui n-au fost niciodată atât de pasionale, iar din străfundurile mele n-am simţit până acum atâta dorinţă, atâta dor neostoit care până acum fusese doar un somn  latent, iar acum izbucnea la suprafaţă ca un vulcan încins, a cărui lavă mă arde şi mă ridică la cer, cânt cu îngerii şi mă zbat cu demonii, am toată viaţa înainte, dar parcă am murit de o mie de ori, înviind de fiecare dată, mai puternică şi mai frumoasă. Ne revenim după o vreme, privind iarba culcată de vârtejul trupurilor noastre tinere, ne privim zâmbind, iată, aceasta trebuie să fie dragostea adevărată, iar noi suntem doi norocoşi, fiindcă am descoperit-o. Îmi odihnesc capul pe pieptul lui şi-mi spun că nimic rău nu se mai poate întâmpla, simt fericirea aproape material, e ca un văl abia perceptibil ce ne acoperă pe amândoi şi ne face să fim unul, să respirăm şi să ne bată inimile la unison. E clipa noastră magică, unică şi irepetabilă, dar, în acel moment, credeam că o putem prelungi la nesfârşit.

  • Sofia!
  • Da!
  • Te iubesc, te iubesc cum n-am iubit şi n-o să mai iubesc pe nimeni vreodată!
  • Te iubesc cum iubeşte floarea-soarelui astrul zilei, la fel ca ea, te voi urmări toată viaţa…
  • A mea, sau a ta?
  • Ce contează? Voi fi mereu umbra ta, lumina ta, sclava şi regina ta. Până la sfârşitul veacurilor…
  • Ai devenit melodramatică, dar îmi place, îmi place la nebunie… Mai vreau, mai vreau clipe ca aceasta, doar noi doi şi…
  • Ssst! Vine cineva pe alee. Haide, repede, să fugim!

N-am privit în urmă, dar dacă nu mă înşelasem, iar cineva venea pe alee, putea să vadă doi tineri alergând, în timp ce, din fugă, îşi aranjau veşmintele ce le atârnau în mod ciudat.

 

Dacă v-a plăcut „cântarea”, v-o mai cânt, dar altăoară… vorba poetului.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

Boabele de soc

Lasă un răspuns

O altă minune a naturii pe care o găsim pe toate drumurile, la îndemâna tuturor şi uşor de cules, este socul. Modestele bobiţe au proprietăţi curative în multe afecţiuni, după cum veţi vedea mai jos. Să nu uităm de siropul de soc al bunicii, care, pe vremuri, ocupa un loc de cinste în cămara cu bunătăţi. Materialul de mai jos nu este scris de mine.

„Fructele negre ale verii

 BOABELE DE SOC

Fructele negre, crescute in subsuoara padurii, ascund in faptura lor fragila si delicata uriase rezerve de sanatate: boabele dulci si zemoase de mure, afinele brumate, fructele dulceag-amarui ale socului nu asteapta decat sa fie culese si puse in cos. Sa pornim, asadar, intr-o noua calatorie pe cararile verii, pentru a descoperi comorile pe care natura ni le ofera in mod gratuit. Pentru inceput, periplul nostru porneste de la cele mai modeste, dar si cele mai puternice dintre ele, si anume, fructele socului.

    Fructele de soc (Sambucus nigra)

Mai putin cunoscute decat suratele lor, fructele negre ale socului au o putere vindecatoare cu totul deosebita. In urma cu cateva sute de ani, cand campiile si dealurile noastre erau acoperite de codri adanci si neumblati, aceste fructe erau la mare cinste, fiind un leac pentru bolile cele mai indaratnice: de la incuierea pantecelor si pana la bube rele sau otravire. Apoi, treptat, traditia s-a pierdut, iar taina lor a mai ramas cunoscuta doar catorva vindecatori populari. Oamenii nu au mai avut incredere in aceste bobite cu gust nu foarte placut, ba chiar a aparut credinta ca sunt otravitoare. Intrucat eu le-am descoperit virtutile in practica cotidiana, ma grabesc sa le recomand. Dar sa nu anticipam si sa aflam mai intai cateva lucruri despre recoltarea si prepararea fructelor de soc.

    Sucul de fructe de soc

Se culeg fructe de soc ajunse la maturitate, care trebuie sa fie negre la culoare (nu rosietice, rosii-violacee ori verzi, deoarece sunt purgative drastice) si dulci la gust. In maximum 24 de ore de la recoltare, se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care apoi se pune intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc inchis la culoare si avand un miros care aduce aminte de afine, cu efecte terapeutice exceptionale (restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata ori gem).
Sucul de fructe de soc se administreaza cu un sfert de ora inainte de masa, pe stomacul gol – 5 linguri la adulti si 3 lingurite la copii. Este un leac foarte util in curele de vara de dezintoxicare.

    Tinctura de fructe de soc

Se culeg fructele de soc care nu au ajuns complet la maturitate, care au o culoare rosie spre violet, din care se prepara un suc, dupa aceeasi metoda descrisa mai sus. Acest suc va fi combinat apoi in proportia l :1 cu alcool – un pahar de suc este amestecat cu un pahar de alcool alimentar de 900 -, dupa care se pune in sticle mici, inchise la culoare. Acest preparat are o actiune de dezintoxicare extrem de puternica, asa cum arata studiile stiintifice. Se administreaza la inceput o singura lingura pe zi, la ora 18:00, iar daca organismul permite, se creste doza pana la 4 linguri pe zi, luate in doza unica, la ora amintita. Preparatul se dilueaza intr-o jumatate de cana de apa si se bea pe stomacul gol. Doza se mareste in functie de reactia tranzitului intestinal: daca acesta devine foarte intens inca de la prima lingura, atunci doza nu se mareste; in caz contrar, se poate ajunge si la 4 linguri pe zi.

    Fructele de soc uscate

Ciorchinii cu fructe ajunse la maturitate (adica foarte inchise la culoare, moi si dulci la gust) se pun la uscat la soare, cu fructele orientate in sus, asa incat sa piarda cat mai multa apa dintr-o data, sub actiunea razelor solare. Dupa uscare, fructele se scutura de pe ciorchine si se pun in pungi de hartie, care se pastreaza in locuri uscate. Prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, din fructele de soc uscate se obtine o pudra cu proprietati tamaduitoare, foarte mult asemanatoare cu cele ale afinului.

 

    Cateva recomandari terapeutice

Obezitate, ingrasare – se face o cura de lunga durata cu tinctura de soc. In prima zi se ia l lingurita, la ora 18:00; a doua zi se iau 2 lingurite la aceeasi ora s.a.m.d., pana in ziua a saptea, cand se ajunge la 7 lingurite luate odata. Se mentine aceasta doza vreme de 30 de zile. Dozele progresive se iau pentru a nu crea un soc tranzitului intestinal, care va fi foarte mult accelerat, la fel ca si diureza si procesele de eliminare in ansamblu. Daca pe masura ce se creste doza apare o diaree puternica, se iau in completare 2-3 lingurite pe zi de pulbere de scoarta de stejar sau de iarba de coada-racului, iar daca diareea persista, atunci se intrerupe tratamentul. In legatura cu efectele acestui preparat in cura de slabire, este ilustrativa experienta pe care am avut-o in urma cu patru ani, cand am fost solicitat sa ajut o domnisoara in varsta de 21 de ani, care avea probleme mari cu greutatea. Avea o inaltime medie (1,67 m), 78 de kg si niste forme cel putin impozante, iar tratamentele facute pana atunci nu dadusera nici un rezultat. I-am recomandat sa elimine carnea, sa manance foarte multe cereale integrale si sa ia tinctura de boabe de soc. A trecut aproape o luna si prietenul meu C., de profesie farmacist, mi-a spus ca fata aceea frumoasa pe care am consultat-o a mai comandat tinctura de soc. N-am stiut despre ce fata frumoasa era vorba, asa ca am asteptat putin in farmacie ca sa vad cine este persoana, atunci cand va veni sa-si ia tinctura ceruta. Ei bine, fata aceea cu inceput de obezitate, cu tenul incarcat si un mers greoi devenise de nerecunoscut. Silueta se conturase extraordinar, scazuse in greutate aproape 10 kilograme, iar starea ei de spirit era mai optimista ca oricand. Tratamentul a constat numai in cura de cereale si in acea tinctura de boabe de soc, in care am capatat de atunci o incredere foarte mare.
    Acnee, eczema alergica – se ia l lingurita de tinctura de fructe de soc in jumatate de pahar cu apa, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul se face minimum 3 luni, pentru ca procesele de dezintoxicare sa fie complete. Pe parcursul tratamentului se elimina din alimentatie carnea, zaharul si produsele cu aditivi alimentari, care au un rol extrem de nefast in aceasta categorie de afectiuni.
    Psoriazis, boli de piele grave – se face o cura de 30 de zile cu tinctura de boabe de soc, administrata in doze progresive, de la l la 7 lingurite zilnic, ca in cazul obezitatii. Este un tratament drastic, care va accelera foarte mult procesele de dezintoxicare, favorizand vindecarea acestor boli.
   Reumatismul, guta – se face un tratament de lunga durata cu tinctura de fructe de soc. O lingurita diluata in jumatate de pahar de apa se ia de 3 ori pe zi, inainte de masa. Tratamentul dureaza minimum 60 de zile si se incepe in ultimele saptamani de vara, pentru ca efectele maxime sa fie in lunile octombrie-noiembrie, cand aceste afectiuni au de obicei manifestari acute. Cele mai puternice efecte s-au inregistrat in reumatismul cronic degenerativ.
    Constipatie, constipatie cronica – in urma cu multi ani, cand abia incepusem sa deslusesc tainele ierburilor de leac, am intalnit o doamna in varsta de 60 de ani, care de mai bine de 40 de ani suferea de constipatie cronica, incercase, dupa cum mi-a declarat, toate tratamentele naturiste si alopate, romanesti si straine, dar fara nici un rezultat. Pe langa aceasta constipatie capatase si o lista impresionanta de boli, incluzand o dermatoza rebela, o tulburare endocrina majora si niste simptome anxioase depresive. Era curioasa daca puteam sa-i ofer si eu un tratament pe care sa nu-1 fi incercat inca. I-am dat un flacon cu tinctura de boabe de soc. Dupa doua saptamani, m-am intalnit din nou cu acea persoana, care efectiv nu-si revenea din uimire si bucurie. Si avea si de ce – pentru prima oara dupa patruzeci de ani, procesele de eliminare erau din nou normale, o parte din simptomele afectiunilor de care suferea disparusera, iar starea ei psihica se imbunatatise simtitor. Acest caz a fost primul dintr-o serie mult mai lunga de persoane cu constipatie rebela care s-au vindecat cu acest preparat. De altfel, despre fructele de soc imature, preparate sub forma de tinctura, aveam sa aflu ca sunt unul dintre cele mai nenocive si mai puternice purgative si dezintoxicante din flora noastra.
    Intoxicatii diverse – se ia o doza de soc de 2-3 linguri de tinctura de fructe de soc diluata intr-o cana de apa, iar a doua zi se incepe un tratament constand in 3 linguri de preparat luate zilnic, in otraviri si intoxicatii grave, pana la ajungerea intr-o unitate medicala specializata, se provoaca purgatie prin administrarea aceleiasi doze de soc, de 2-3 linguri. Tratamentul este contraindicat in toxiinfectiile alimentare cu manifestari diareice, precum si persoanelor cu diaree cronica.
    Tulburari hormonale diverse – cura de lunga durata cu tinctura de fructe de soc are efecte exceptionale mai ales in cazul afectiunilor endocrine care apar corelat cu tratamentul medicamentos abuziv. Se ia 1/2 -1 lingura de tinctura diluata in jumatate de pahar cu apa dimineata, pe nemancate si aceeasi doza seara. In cazul chistului ovarian si al ovarelor polichistice, fibromului uterin si mastozei, in special atunci cand acestea sunt asociate cu constipatia, acest tratament are o eficienta exceptionala, mai ales daca este asociat cu o cura cu extract de muguri de zmeur (Rubus idaeus) (50 de picaturi, de 3 ori pe zi).
Cancerul – s-a constatat ca mai mult de 75% din cei care ajung sa sufere de aceasta cumplita maladie se confrunta – fie ca isi dau seama, fie ca nu – cu constipatie cronica, care perturba grav procesele naturale de eliminare a toxinelor, precum si cele de asimilare si de reglaj endocrin. O cura de l luna, in care se iau 3 lingurite de tinctura de fructe de soc pe zi, are un efect de eliminare a toxinelor extrem de benefic atat in tratarea bolii canceroase, cat si pentru prevenirea ei.
    Bolile psihice – din punctul de vedere al medicinei traditionale romanesti, dar si a altor popoare din Germania si pana in India, tulburarile si bolile psihice apar atunci cand efectiv nu mai suntem capabili sa eliminam emotiile negative si tensiunile interioare, care ajung sa se acumuleze si – pur si simplu – sa „explodeze” in noi. Practicantii medicinii psihosomatice moderne, care cauta sa elucideze legaturile dintre sanatatea fizica si cea a mintii, au remarcat la randul lor ca marea majoritate a pacientilor cu probleme psihice sufera de constipatie cronica sau de afectiuni reno-urinare. Mai mult, prin normalizarea proceselor de eliminare a toxinelor fizice s-a constatat ca apare si o ameliorare extrem de evidenta a starii de echilibru interior. Din aceasta perspectiva, este explicabil faptul ca tratamentul cu tinctura de boabe de soc, descris anterior la tratamentul constipatiei, are in anumite cazuri de tulburari psihice efecte de-a dreptul miraculoase.
Pudra obtinuta din fructe de soc – din care se administreaza cate 3 lingurite pe zi – este excelenta ca mijloc de intretinere a sanatatii. Ea este, de asemenea, recomandata in tulburarile de vedere (inclusiv nocturna), in tulburari de tranzit intestinal, in avitaminoza si convalescenta.

Atentie!

Nu supradozati preparatele din soc. Fructele sunt foarte puternice, fiind mai degraba medicament decat aliment. Si, ca orice medicament supradozat, ingerat in cantitati mari – peste 200 g -, aceste fructe pot crea probleme. Simptomele intoxicatiei sunt: voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii.
Tratamentul cu fructe de soc este contraindicat persoanelor cu diaree cronica sau acuta. Desi este unul dintre purgativele cel mai usor de tolerat (este mult mai putin iritativ decat crusinul), fructele de soc pot produce iritatii persoanelor cu colon sensibil.”

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

 

Ziua a X-a: 16 zile pentru o minune

Lasă un răspuns

Să vedem ce mai urmează:

„Ziua a zecea
Postirea nu inseamna infometare.
Cand incepe unul din posturile mari de peste an, sa va ganditi la exemplul lui Ioan de la Sihla. Ioan a fost un om cu studii, dar a vazut ca scolile nu dau solutia traitului, si a ales calea linistii.
Prin calea linistii launtrice (numita si isihia), el a dobandit puteri miraculoase, intre care citirea perfecta a gandurilor si caldura vitala permanenta.
Intr-o zi de iarna, in Postul Craciunului, el a fost intrebat daca nu ii este frig descult si dezbracat. Ioan a raspuns: ” Eu sunt cetateanul Muntilor Carpati si Domnul are grija de mine. Nu simt frigul, nici arsita, nici foamea, nici setea, nici alta nevointa pamanteasca „.
Acest om ( a carui viata o stim din Patericul roman ) a obtinut aceste daruri prin post si rugaciune, cele doua ” aripi ” ale vietii sporite.
Ioan a lasat un mesaj in privinta vietii alimentare: el observa ca fiecare etapa a evolutiei spirituale este insotita si determinata de o imbunatatire a regimului alimentar, dinspre intunecat spre lumina, dinspre cruzimea lacomiei spre inteligenta si smerenia meselor simple si usoare.
Duceti astfel, postul, gandindu-va ca postirea nu inseamna infometare, ci regandirea hranei, si o atitudine sufleteasca imbunatatita.
Postul nu-i slujire, ci prilej de corectare a unor obiceiuri alimentare gresite.
Si invatarea meditatiei, si sentimentul de recunostinta, amintirea ca painea este simbolul timpului divin: astfel te programezi, la masa, cu atribute divine, iar mancarea devine prilej de trecere de la biologic la spiritual.
Si postul de cuvinte, faptuit prin evitarea asprimii si prin pastrarea tacerii.
Mananca atat cat sa nu-ti refuze pofta de meditatie.
Daca dupa masa ai pofta de meditatie, ai mancat adevarat. ”

Să vă fie de folos!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

2. Ani de liceu – Un te duci tu, mielule?

1 răspuns

Citind primul meu articol despre anii de liceu, cineva mi-a adus aminte de frumoasele zile ale toamnelor petrecute la cules de mere, sau la porumb. Poate generaţiilor de acum li se pare ciudat faptul că era o bucurie să ieşim la aer curat, să mergem cu autobuzele până la livadă sau la parcela de porumb.

Oricum, era o adevărată bucurie pentru noi, au fost zile ce ne vor rămâne pentru totdeauna în inimă.

Dimineaţa la ora 7,30 (nu mai ştiu exact), după ce luasem micul dejun la cantina liceului, veneau autobuzele, care ne duceau undeva, pe dealurile de la Boju. Hărmălaia era cât casa, fiecare vocifera, voia să spună ceva, dar nimeni nu voia să asculte, până când, din fundul autobuzului se auzeau voci vesele ce aveau deja un imn al culesului, care suna cam aşa: Un te duci tu, patru B/ Larga fermă, domnule! Nu mai ştiu cum erau celelalte versuri, dar refrenul îl cântam cu toţii în gura mare, chiar dacă noi eram boboci, la prima noastră ieşire „în natură” împreună cu clasele mai mari.

Ajunşi în lanul de porumb, ne primeam fiecare rândul şi ne străduiam să facem totul bine şi repede. Aruncam ştiuleţii în grămezi, apoi îi strângeam în coşuri şi-i urcam în remorcile ce veneau printre rânduri, pe parcele ce anume fuseseră culese şi tăiate din timp.

Tovarăşa (pe atunci) dirigintă era tot timpul prezentă, muncea cot la cot cu noi, iar nouă ne-ar fi fost ruşine să ne lăsăm mai prejos. Majoritatea eram de la ţară, obişnuiţi cu muncile agricole, dar şi cei de la oraş făceau faţă la fel de bine, munca devenise o distracţie, iar noi eram fericiţi.

Nu ni se părea deloc greu, ne mai odihneam din când în când, mai râdeam, eram totuşi nişte adolescenţi de 16-17 ani.

La întoarcere, o linişte nefirească se aşternea în autobuz, până când cineva intona : „Un te duci tu…” iar atunci, ca la o comandă, toată lumea se trezea, mai ceva decât frumoasa din pădurea adormită, iar lălăiala ţinea până în curtea liceului, unde ne despărţeam cu greu, mai aveam şotii de făcut sau întâmplări de povestit. Bineînţeles că repertoriul era mult mai bogat, dar în acest moment, să mă tai că nu-mi aduc aminte ce om mai fi cântat.

Imagini de demult, să vă mângâie ochii:

Şi-am încălecat pe-o şa…

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

Ziua a IX-a : 16 zile pentru o minune

Lasă un răspuns

Iată că am ajuns la ziua a IX-a:

„Ziua a noua
Postul imparatesc.
Maine hotarasti sa postesti. Tii post ca sa-ti intaresti sanatatea sau ca sa vindeci pe altul ; sa te purifici de toxine sau sa pregatesti terenul mintii clarvazatoare. Caci postul este profilaxie si spiritualitate. Este si ofranda, ajutor.
In India, in statul Kerala, femeile postesc o zi pe saptamana, ca Dumnezeu sa dea viata lunga barbatilor lor.
Si cum ofranda te sporeste pe tine, ele postesc pentru longevitatea barbatilor, iar efectul este ca ele traiesc mult mai mult decat barbatii.
Postul imparatesc este cand mananci odata pe zi, seara dupa apusul soarelui.
Toamna, masa zilei de post imparatesc sa fie la ora 18. 00. Rupi postul printr-o mancare usoara si ” luminata „, de pilda paine cu legume ca sa nu strici ce ai cladit o zi intreaga.
Mancarea ” luminata ” inseamna acel ” tablou ” alimentar stabilit dupa criteriul reflexului ereditar; observa ce au mancat oamenii locului timp de 30 de generatii, apoi fa o medie.
Asadar, pentru spatiul romanesc, pe primul loc stau cerealele si produsele cerealiere. Painea reprezinta 65 % din alimentatie. Urmeaza legumele, ulei de floarea soarelui, fructe si miere. De abia apoi vin alte produse, in proportii mici.
Posteste numai cu un insotitor sau doi, dar niciodata singur. Evita in post orice suparare : o manie de numai cinci minute il anuleaza. ”

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

 

Ziua a VIII-a:16 zile pentru o minune

Lasă un răspuns

Am făcut o mică pauză, dar reluăm:

„Ziua a opta
Citeste versetul 3, psalmul 23 din Biblie.
Exista doua categorii de oameni:
– unii care rateaza ziua de duminica;
– altii care se mahnesc pentru ca nu au cu cine s-o rateze.
Sambata si duminica, cei singuri simt dureros si disperat singuratatea. Acumularea nemultumirii se transforma direct in simptom de angoasa.
Pentru cei singuri, sarbatoarea trebuie redescoperita, pentru insanatosirea omului.
Pentru aceasta unii se duc in casa imparateasca la liturghie. Altii stiu ca si urcarea pe munte este o rugaciune.
Altii descopera azi ” lectia divina „.
Este un pas spre meditatie. Citirea unui text sacru, contopindu-te cu intelesurile lui, se numeste ” lectia divina „.
Ca exercitiu de iluminare, se practica patru ore pe zi.
Daca in alte zile citesti jumatate de verset din Biblie, duminica sa te decizi sa citesti un verset intreg !.
Versetul 3 din Psalmul 23. Citeste-l contopindu-te cu continutul sau, repeta-l, si vei vedea ca el contine secretul vindecarii si al ascensiunii tale.
Si nu uita : esti un om cult in masura in care ai inteles litera Bibliei, si esti un om eliberat in masura in care ai inteles spiritul ei.
Dupa ” lectia divina ” sunt sigur ca vei fi inspirat despre cum sa castigi duminica, de atatea ori pierduta. Vei sti ce sa faci cu ziua vietii tale.
Vei sti ca fericirea care se intemeiaza pe un obiect exterior este fragila si atunci vei cauta unde trebuie. ”

Fără cuvinte.

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

De la Sălciua la Brăzeşti, printre râpe, pe poteci

Lasă un răspuns

E duminică. E o vreme aproape primăvăratică, ce te îmbie la drumeţie şi noi descoperiri. Cum pentru mine noi descoperiri înseamnă trasee cât mai interesante, plăcute şi sigure prin care să ducem Camino de Santiago prin Apuseni, asta am hotărât să facem şi azi.

Zărisem de mult timp o potecă ce mergea de la Sălciua până aproape la Brăzeşti, pe malul drept al Arieşului. Nu ştiam dacă e continuă sau se întrerupe, fiindcă din şosea vizibilitatea nu era destul de bună. Azi vom afla în  modul cel mai simplu, adică vom parcurge drumul cu piciorul, pentru a vedea dacă îl vom include în traseul nostru…

E momentul să-mi încerc şi noii mei bocanci de Camino, de care mă declar foarte mulţumită.

Zis şi făcut, coborâm la puntea din Sălciua, apoi, după o mică ezitare, fiindcă drumul părea foarte mlăştinos în prima parte, plecăm cu avânt ca să mai cucerim o bucăţică de Camino…

După mai puţin de 200 de metri, încântarea mea este la cote maxime, drumul se transformă într-o cărare, care urcă şi coboară zurlie, întâlnind o mulţime de pâraie de munte, care din fericire, acum sunt îngheţate şi pot fi traversate destul de uşor. Nu e greu nici vara, sunt pietre pe care poţi păşi pentru a trece dintr-o parte în cealaltă.

Mai repede decât mă aştepatam , am ajuns la o poiană îngrădită, iar jos se vede puntea, ce ne duce din nou la şosea.

Nişte mistreţi şi-au făcut de lucru prin zonă, au scurmat cu sârg, nu-mi dau seama ce căutau. Probabil ceva iarbă sau rădăcini, sub zăpada care acum s-a topit.

Cu următoarea ocazie, vom căuta un drum peste deal, care duce la Sartăş. Am văzut o cărare, dar nu ştiu până unde merge.

Vă las în compania imaginilor:

IMG_9454

La un moment dat, cărarea urcă destul, încât să-ţi ofere o privelişte minunată asupra Arieşului. Bineînţeles că la vară vegetaţia va estompa mult din această imagine, dar, ce pot spune, este că va fi şi mai frumos.

Să aveţi parte de zile minunate!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă cu Apusenii pe tălpi

 

Marina Popovici – Despre fenomenul O.Z.N.

Lasă un răspuns

Personal, sunt convinsă de faptul că există civilizaţii extraterestre. Faptul că mai-marii lumii neagă acest lucru, nu-l face mai puţin probabil. Ar fi trist ca în imensitatea Universului să fim singurele fiinţe raţionale, mai ales că pentru o mare parte dintre locuitorii Terrei raţiunea poate fi pusă între ghilimele. Rândurile de mai jos mi s-au părut interesante, aşa că m-am gândit să vi le împărtăşesc.

Marina Popovici – Revelatii de exceptie !
 
Autor: Resonance12-02-2016În Rusia,Marina Popovici e considerată ca fiind aproape un personaj legendar. S-a născut în anul 1931 şi a ajuns la gradul de colonel în Forţele Aeriene ruse, fiind un pilot de încercare cu abilități extraordinare. A supravieţuit în urma a nu mai puțin de şase accidente aviatice, a pilotat aproximativ 40 de tipuri de avioane şi a înregistrat 107 recorduri mondiale în aviaţie, dintre care multe nici în prezent nu au fost doborâte. Este de asemenea prima femeie care a devenit pilot de încercare şi prima femeie care a depăşit bariera sunetului pilotând un avion.
În cariera didactică, ea a activat ca profesor în ştiinţa aerodinamicii, a susţinut numeroase conferinţe şi a fost vicepredintele Universităţii din Arhangelsk.
.Pe lângă profesia de inginer, ea a urmat şi cursuri de teologie şi fizică, fiind de  dezvoltarea capacităţilor psihice paranormale. În urma practicii sale în această direcţie, ea a devenit capabilă să vadă aura umană şi de asemenea s-a specializat în comunicarea telepatică.
Cu o asemenea carieră şi notorietate, este dificil să nu dăm atenţie informaţiilor pe care ea le-a publicatîn anul 1991 despre ultima fotografie transmisă de sonda spațială rusească Phobos II, înainte de dispariţia ei lângă planeta Marte.Ea a dat de asemenea numeroase referințe despre cazurile OZN în cartea ei intitulată UFO Glasnost (publicată în Germania, în anul 2003), precum și în conferințele și
interviurile pe care le-a susținut, afirmând că au fost înregistrate nu mai puțin de 3000 de mărturii ale piloților militari ruși, cât și a celor din aviația civilă, despre observații și întâlniri cu felurite tipuri de OZN-uri.
 În plus, ea a menționat despre existența a cinci nave extraterestre aflate în posesia guvernului rus, după ce acestea au fost recuperate de la locul prăbușirii lor. Locurile în care acestea s-au prăbușit au fost: Tunguska (1908), Novosibirsk, Tallin, Ordzhonikidze și Dalnegorsk. Totuși, în mod straniu ea nu a menționat
nimic despre cazul OZN-ului așa-zis prăbușit și recuperat in regiunea Sverdlosk, în anul 1968 sau în martie, 1969. OZN prăbușit în regiunea Sverdlosk, Rusia – 1969
Există de altfel mai multe controverse în legătură cu acest caz, printre care poziția neverosimilă în care este prezentat OZN-ul prăbușit. Din ce direcție a venit el, pentru a fi îngropat în pământ ca în fotografia de mai sus, fără a lăsa urme vizibile în pădurea din spatele lui? Chiar și daca s-ar fi prăbuși vertical, impactul cu solul
ar fi trebuit să lase urme mult mai evidente sub forma unui minicrater
sau a pământului dislocat. Singurele posibilități ar fi fost ca OZN-ul sa se fi prăbușit din lateral stânga sau dreapta, însă fotografia nu ne arată un cadru mai larg. Nava extraterestra pare mai degrabă că s-a „încastrat” direct în sol.
 
Revenind la Marina Popovici, adeseori ea a vorbit despre descoperirile ştiinţifice ruseşti în ceea ce priveşte interacţiunea permanenta dintre emotiile si psihicul uman, care afecteaza câmpurile electromagnetice ale planetei noastre, precum şi despre impactul imediat al acestora asupra activităţii Soarelui. De pildă, ea a arătat prezența zonelor obscure în aceste câmpuri, ce corespund ţărilor în
care războiul a făcut ravagii, cum ar fi Iraq.
După ce Marina Popovici a făcut cunoscute aceste studii, oamenii de ştiinţă au estimat că haosul emoţional al fiinţelor umane perturbă foarte mult energia planetei, care a început să răspundă din ce în cemai violent la o asemenea situaţie.
Într-un interviu oferit revistei spaniole Urban Planet,Marina Popovici a dat unele informaţii foarte interesante, referitoare la aceste subiecte. Cităm mai jos unele fragmente din acel interviu remarcabil: 
– În timpul Războiului Rece, Rusia a manifestat un interes deosebit
pentru studierea domeniului paranormal. Aţi făcut descoperiri importante despre reţeaua energetică terestră şi aţi pus în evidenţă un fel de „câmp de înregistrare psihică”, ce înconjoară Terra. Cum  funcţionează acesta?
 
– Studiile realizate la Moscova au arătat că planeta noastră este înconjurată de o reţea energetică imensă, un „ţesut” energetic care se distribuie într-o formă geometrică. Geologia continentelor, de exemplu, răspunde la modelul energetic principal al acestei grile de câmp. De fapt, întreaga structură a ceea ce noi cunoaştem ca fiind planul fizic se ordonează după anumite modele geometrice determinate.
Acest lucru este cunoscut sub numele de Geometrie Sacră. Încă din 1958, profesorul Bernascki a descoperit un fel de inel ce înconjoară Pământul; el conţine un câmp energetic în care sunt memorate „fişierele” de activitate a tuturor formelor de viaţă, precum și istoria planetei noastre. S-a descoperit de asemenea că acest câmp energetic nu aparţine planului fizic. Noi am putut să detectăm această bandă energetică specifică şi să citim valorile ei energetice cu ajutorul anumitor mediumi pregătiţi în acest sens.
 
Ne-am dat seama că, în realitate, acest câmp energetic este o bandă de energie eterică, încărcată cu emoţii. 
Acesta e motivul principal pentru care trebuie să ne controlăm emoţiile, căci fiecare dintre noi are puterea să afecteze în mod pozitiv sau negativ acest câmp
energetic. Orice manifestare negativă a fiinţei umane, cum ar fi ura sau frica, acţionează în mod direct asupra planetei. Pământul reacţionează violent la gandurile şi sentimentele noastre negative, emițând un tip de radiaţie care se repercutează asupra modelelor
– Poate fi aceasta una dintre cauzele schimbărilor climatice violente
care s-au înregistrat în ultimii ani?
– Ea este doar o parte a unui imens proces, care se înscrie într-o ordine cosmică perfectă. Oamenii de ştiinţă ştiu foarte bine ca planeta noastră se confruntă cu un proces ciclic şi inevitabil, care nu se reduce doar la fiinţa umană. În univers, totul este interconectat; orice am face, fie că este armonios sau dizarmonios,
afectează Terra. Energiile negative pe care le emitem, afectează toate fiinţele de pe suprafaţa Pământului; de fapt, ele sunt chiar mai puternice decât însăşi energia nucleară. Planeta, ca şi cum ar fi un corp bolnav, reacţionează prin intermediul unor „anticorpi” naturali, pentru a supravieţui. Poluarea, de exemplu, nu e cauzată doar de energiile reziduale; noi înşine, atunci când acţionăm ca fiinţe
iresponsabile sau lipsite de control, suntem de asemenea o sursă importantă de poluare a planetei. Lumea răspunde în mod diferit atunci când emitem sentimente de ură sau de iubire.
 
– Este adevărat că ruşii au un avans considerabil în acest domeniu
faţă de americani?
– Unii dintre subiecţii medium au relatat că, în timpul anumitor experiemente pe care noi le-am făcut, s-au întâlnit în plan astral cu alţi mediumi de origine americană, ce lucrau în acelaşi domeniu.
Printr-un antrenament specific, ei au putut să detecteze câmpurile de poluare „psionică” ale Pământului, care apar precum o „manta” întunecată, ce înveleşte anumite părţi ale globului. Ne-am dat seama că, utilizând anumite frecvențe energetice este posibil nu doar să influenţăm viaţa prin control mental, dar de asemenea să modificăm climatul. Deasemeni există studii suplimentare asupra fenomenului de antigravitaţie, care ne-au condus la anumite descoperiri importante asupra câmpurilor scalare, a energiilor vectoriale şi ale vidului. O
aplicare corectă a acestor tehnologii ar putea transforma într-un mod
remarcabil şi minunat întreaga lume şi chiar viaţa pe Pământ. (…)
 
– Există numeroase dovezi indubitabile despre existenţa extratereştrilor şi despre faptul că ei ne vizitează planeta. Se pare că guvernanţii noştri au fost chiar preveniţi despre transformările care vor urma la nivel planetar. Ce ne puteţi spune despre acest subiect şi care este motivul pentru care niciuna dintre oficialităţile lumii nu prezintă aceste dovezi incontestabile?
Mai logic şi de bun simţ trebuie să admitem existenţa vieţii extraterestre, decât să o negăm. Marile puteri ale lumii cunosc aceasta foarte bine… dar totuşi neagă. Pentru că dacă lumea ar cunoaşte ceea ce ştiu aceste fiinţe extraterestre, inclusiv  planetei noastre, sistemul actual de credinţe s-ar prăbuşi în cel mai scurt timp.  asupra maselor de oameni ar dispărea în două-trei zile. 
  Fiinţele extraterestre au cunoştinţe foarte avansate despre ceea ce noi numim
„energia liberă”. Planeta noastră şi întregul univers au la dispoziţie nenumărate si inepuizabile surse de energie nepoluantă, a căror folosire ar da o lovitură nimicitoare imperiului actual de dominare a economiei mondiale. Tocmai utilizarea surselor de energie poluantă, cum ar fi petrolul sau cărbunii, menţin sistemul  economic actual într-o totală dependență fata  de posesorii resurselor financiare.
 
Mare parte dintre fiinţele extraterestre implicate în destinul Pământului respectă liberul nostru arbitru şi nu se implică în mod direct în optiunile umanităţii. 
Ele au demonstrat că au venit cu cele mai bune intenţii şi ne-au arătat cu prisosinţă că pot neutraliza, doar în câteva secunde, orice tehnologie terestră de atac sau dedistrugere. Acest lucru n-ar trebui să fie ascuns omenirii. Tot ceea 
ce are legătură cu acest subiect ar trebui dezvăluit fără întârziere.
 
În toate conferinţele pe care le-am susţinut şi în toate cărţile pe care le-am scris, am vorbit şi am prezentat cele mai importante evenimente de acest tip, care au avut loc pe teritoriul Rusiei. De exemplu, misiunea sondei spațiale Phobos II, pe care noi am trimis-o spre Marte, a dispărut în momentul în care a transmis către Pământ imagini cu o navă extraterestră gigantică, având un diametru de
aproximativ 25 km.
De altfel, dispariţia sau pierderea contactului cu sondele ştiinţifice de explorare spaţială trimise de pe Pământ a reprezentat unul din subiectele de discuţie și analiza între preşedinţii Bush și Gorbaciov la Conferința de la Malta, din decembrie 1989.
Au existat de asemenea şi întâlniri în spaţiu între astronauţii noştri şi fiinţe venite din alte lumi.
Sunt convinsă că destul de curând pe planeta noastră se va petrece ceva care, într-un anumit fel, va „obliga” aceste fiinţele extraterestre benefice să se prezinte fără rezerve umanităţii, pentru a o ajuta.
 Consider că acela va fi evenimentul cel mai important din istoria modernă a umanităţii.


Să aveţi o zi de excepţie, plină cu emoţii pozitive!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni