Arhive pe categorii: Reţete vegane (de post)

Masa de Moş Nicolae

Cine poate spune că dacă e sărbătoare şi post, nu putem mânca bine, sănătos şi frumos?

Iată ce am gătit eu astăzi:

Supă de zarzavat, cu tăiţei fără ouă – reţeta este la fel cu cea de la Supă cu găluşte din seminţe de in, doar că de astă dată am făcut ceva mai simplu, adică am fiert tăiţeii şi gata.

Varză a la Cluj, reţeta celebră, pe care majoritatea bucătarilor o gătesc cu carne. Eu voi da aici varianta vegană, delicioasă şi uşor de preparat.

Ingrediente şi mod de preparare :  Am folosit orez brun, ( îl prefer, fiindcă banalul orez alb este ca făina albă, din care s-a scos tot ce era nutritiv, rămânând doar partea care „îngraşă şi tâmpeşte”, pe care l-am spălat şi apoi l-am călit un pic într-o cratiţă de fontă. (Iarăşi fac o paranteză, prefer fonta teflonului, care s-ar părea că intră în mâncare şi nu e tocmai ceea ce ţi-ai dori să mănânci).

Am adăugat apă,  cam de două ori volumul orezului şi l-am lăsat să fiarbă câteva minute, timp în care am tăiat cubuleţe o ceapă albă. Am luat orezul de pe foc, am adăugat ceapa şi am amestecat, pentru ca să se înmoaie. Am mai pus nucă măcinată nu foarte fin ( cam 3/4 cană) şi 3 linguri de pesmet.  Am tăiat varza şi am frecat-o puţin cu sare ca să-şi micşoreze volumul, apoi, am pus într-o cratiţă altenativ un strat de varză, un strat din amestec, piper, cimbru, iar deasupra câteva roşii cherry, apă şi bulion. Le-am dat la cuptor.

Separat am fiert câteva vărzuţe de Bruxelles în apă, cu sare, cu o foaie de dafin.

Cănd a fost gata, am scos varza din cuptor şi am ornat-o cu varza de Bruxelles, mărar tocat şi doi căţei de usturoi.

Brioşe cu nucă reţeta este asemănătoare cu Brioşe cu susan negru, dar am schimbat un pic ingredientele principale, am pus doar o cană de făină albă, una de mălai, 3/4 de nucă măcinată şi 1/2 de ulei. Au iesit mai pufoase decât cele în care am pus 1 cană de ulei. Experienţa, bat-o vina!

Cam aşa a arătat masa noastră de Sf. Nicolae:

IMG_2121IMG_2122IMG_2123IMG_2129IMG_2125IMG_2127IMG_2128

Tocăniţă mediteraneană

De multe ori nu mai ştim ce să gătim, aşa că „trântim” o tocăniţă de cartofi, ca la mama acasă.

Eu am vrut să înnobilez banala tocăniţă de cartofi şi i-am schimbat un pic şi numele, fiindcă şi gustul s-a îmbunătăţit.

Ingrediente şi mod de preparare: o ceapă mai mare tăiată solzişori, 3-4 morcovi tăiaţi bastonaşe, se pun în tigaie (cratiţă) adăugând puţină apă, sare, o foaie de dafin şi piper, sau ardei iute, după gust. Se adaugă o roşie tăiată cubuleţe, iar cînd toate sunt aproape fierte, mai punem un pumn de mazăre ( mie-mi place mai mult cea congelată, fiindcă-şi păstrează mai bine culoarea şi gustul), câteva măsline verzi tăiate rondele şi cîteva roşii cherry congelate      ( eu am din producţie proprie) şi  pastă de roşii.

La sfârşit, când luăm mâncarea de pe foc, adăugăm 2 căţei de usturoi tăiaţi mărunt şi o linguriţă de ulei presat la rece ( care ne place mai mult)

Iată o mâncare ieftină, care arată bine, iar gustul e pe măsură.

Sper să fiţi destul de curioşi, încât să o încercaţi.

POFTĂ MARE!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Conopidă gratinată cu sos din seminţe de floarea soarelui

Aceasta este o mâncare total netradiţională, nu seamănă cu nimic din bucătăria românească, dar asta nu o face mai puţin gustoasă. Se gateşte într-un timp foarte scurt, aşa că dacă avem musafiri ce au venit pe nepregătite, îi putem surprinde plăcut.

Ingrediente: 1 conopidă, 2 linguri de ulei, 3-4 linguri de pesmet, sare, piper, verdeaţă, (Adică frunze de pătrunjel, mărar sau ţelină. Eu am pus pătrunjel.)

Se pune apă la fiert într-un vas mai mare, aşa încât conopida să încapă lejer.Se adaugă sare în apă. Când clocoteşte, se pune conopida, după ce a fiert câteva minute pe o parte, se întoarce şi pe partea cealaltă. Cam în 10-15 minute este gara şi o scoatem într-o farfurie.

Între timp, putem face sosul, din următoarele ingrediente: Seminţe de floarea soarelui decojite (cam 100 grame), se pun în blender, cu apă rece care să le acopere şi se lasă vreo 5 minute, sau mai mult, dacă avem timp. Se adaugă un căţel de usturoi (sau 2 mai mici), sucul de la o jumătate de lămâie, puţină sare,  şi începem să blenduim, timp în care adăugăm ulei de măsline, ca la maioneză, până când obţinem un sos consistent. Nu e nevoie de mult ulei. Când considerăm că e gata, (durează 3-5 minute), turnăm sosul într-un bol şi-l ornăm cu ce avem la dispoziie. Eu am pus tot frunze.

Conopida răcorită o desfacem în bucăţele, pe care le aranjăm într-o tavă unsă cu puţin ulei. Presărăm pesmetul, sare, piper, dacă avem vegeta făcută în casă înlocuim sarea cu vegeta. Dacă nu avem vegeta făcută de noi e mai bine să nu folosim, deoarece conţine unul dintre cele mai cancerigene E-uri. (610 dacă nu greşesc)

Se dă la cuptor cam 10-15 minute, cât să se rumenească un pic, apoi se scoate şi se poate servi caldă sau rece, împreună cu sosul.

Are un gust mai bun decât vă închipuiţi, secretul este să nu fie fiartă conopida până devine greţoasă, doar un pic, să rămână puţin crocantă.

Vă doresc POFTĂ BUNĂ!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Salată roşie

Am denumit-o aşa datorită culorii,  nu e nicio greşeală de tipar, nu e banala „salată de roşii” pe care o găseşti la orice restaurant. Fie vorba între noi, în ceea ce priveşte salatele, românii sunt foarte lipsiţi de imaginaţie. Oriunde mergi, găseşti cam: salata de roşii cu castraveţi, salata de varză ( pe care eşti nevoit să ţi le condimentezi singur, fiindcă ţi se servesc ca un fel de furaj) şi eventual ceva murături.

Salata poate fi un fel de sine stătător, care să te sature, şi în acelaşi timp să fie  gustoasă şi să-şi aducă aportul de vitamine, minerale şi chiar proteine de care avem nevoie.

Această salată se face extrem de uşor, necesitând următoarele ingrediente: 1 morcov, 1 bucată sfeclă roşie, 1 bucată ţelină (cam cât un măr) se pun în blender şi se mărunţesc (dacă sunt mai mărunţite sunt mai uşor de mestecat şi implicit de digerat). Se pot da şi pe răzătoare, dacă nu avem la îndemână un blender. Se mai pot pune 2-3 roşii, un castravete (bine spălat, şi tăiat felii nu foarte subţiti, cu coajă cu tot). Se mai adaugă un ardei capia roşu  tăiat ineluşe (opţional), sare, puţin ardei iute, un strop de ulei presat la rece (de care aveţi),  lămâie după gust. Dacă dorim o salată mai consistentă, putem să adăugăm câteva nuci tăiate bucăţele şi brânză de soia (tofu).

Deasupra se presară frunze de pătrunjel.

Încercaţi, nu veţi regreta! E foarte ieftină, gustoasă şi sănătoasă.

Poftă bună!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Supă cu găluşte cu seminţe de in

O supă minunată, care nici măcar nu pare că e de post.

Ingrediente: 3-4 morcovi, 2 pătrunjei, 1 bucată de ţelină, 1/2 ardei, 1 roşie mică, întreagă, 1 ceapă albă, 2 căţei de usturoi, sare şi piper după gust. În loc de piper se poate pune ardei iute sau ghimbir, 1 linguriţă ulei de susan.

Se pun toate acestea la fiert la foc mic şi cu puţină apă, cu capac deasupra, pentru a nu se pierde vitamina A. De la ceapă nu se curăţă ultima foaie galbenă, fiindcă dă o culoare frumoasă supei. Când sunt aproape fierte, se mai adaugă apă, până la cantitatea dorită de supă. Nu e necesar să fie fierbinte, numai supa de carne se tulbură dacă se adaugă apă rece. E bine să nu fierbem zarzavaturile până se transformă în piure, sunt mult mai gustoase şi sănătoase dacă rămân puţin mai tari.

În timp ce supa fierbe, separat punem o cratiţă cu apă şi sare, în care punem găluştele, pe care le facem folosind următoarele ingrediente: griş (în funcţie de câte găluşte vrem să iasă, dar trebuie pus mai mult decât la găluştele obişnuite, fiindcă nu se umflă la fel de tare), 2-3 linguri de seminţe de in măcinate proaspăt, 1/4 linguriţă turmeric (pentru culoare), se amestecă, adăugându-se apă pentru a obţine o pastă omogenă, care nu curge.

Se ia cu lingura din acest amestec şi se pun una câte una găluştele în apa ce clocoteşte. Se lasă la fiert cam 15-20 minute, apoi se toarnă o cană de apă rece deasupra. După ce încep să fiarbă din nou, se opreşte focul , se pune un capac deasupra şi se lasă să mai stea 1/2 oră, după care se adaugă în supă.

Înainte de servire, în oala cu supă adăugăm 1 linguriţă ulei de susan, ca să-i dea un aspect de „supă de pui” pentru cei ce au nevoie de aparenţe, dar îi dă şi un gust bun.

Pentru cei ce doresc (şi ar fi bine să dorească, deoarece frunzele de pătrunjel conţin vitamina C şi calciu), în farfurie se presară frunze de pătrunjel.

Vă doresc POFTĂ BUNĂ!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Pate din boabe de soia

Una din cele mai simple şi gustoase reţete.

Ingrediente: boabe de soia – 400 g, ulei de susan (sau de măsline, da mie-mi place mai mult de susan) – 3-4 linguri, puţină zeamă în care am fiert soia, 3-4 morcovi, 1 bucată şelină (cam cât un măr), sare, piper, 3-4 jumătăţi de gogoşar murat, 1 frunză de ţelină, 1 foaie de dafin.

Se spală boabele de soia şi se pun câteva ore la înmuiat, pentru a fierbe mai repede. Se fierb boabele, adăugând morcovii, ţelina rădăcină, foaia de dafin şi sarea.

După ce au fiert, se pun toate în blender şi se macină, adăugând puţină zeamă, uleiul, frunza de ţelină şi gogoşarul murat. Se potriveşte de sare şi piper.

Înlocuieşte cu succes pateul vegetal din comerţ, fără E-uri şi fără glutamat de sodiu.

Poftă bună!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Tort de ciocolată cu fructe

Această reţetă este foarte uşor de realizat, nu conţine proteie animale,  şi, nu în ultimul rând, tortul este foarte gustos.

Ingrediente:

Blat: 3 căni de făină ( albă, neagră, integrală) (uite o reţetă cu alba-neagra), 1/2 cană ulei, 1 cană apă, 1/2 cană zahăr (eu am pus mai puţin), 1 praf de copt, 1 pliculeţ amoniu, 1 zahăr vanilat, coaja rasă de la o lămâie, susan negru (opţional), 1 cană de apă, cacao. Se amestecă toate, cu excepţia pudrei de cacao ( cred că cacaoei nu prea e pe româneşte) fără nici o ordine prestabilită, dar e bine să începi cu făina.

Se toarnă jumătate conţinutul în tava îmbrăcată în hârtie de copt, iar în cealaltă jumătate se pune cacao şi se toarnă deasupra.Forma tăvii  în care coacem blatul nu are nicio importanţă, fiindcă după ce-l scoatem din cuptor, îl rupem bucăţi, iar când este rece de tot, îl amestecăm cu un sirop din zahăr ars pe care-l putem îmbunătăţi cu niscaiva rom , apoi cu următoarea

Cremă: Topim 2 ciocolate negre de tot, care nu conţin nici măcar „urme de zer” , 2 linguri de unt de cocos şi puţină apă. Turnăm peste blatul făcut bucăţele şi însiropat, mai adăugăm banane, kivi, stafide, goji, amestecând bine. Ungem puţin un bol rotund cu unt de cocos, turnăm maglavaisul obţinut, îl lăsăm puţin, apoi îl golim pe o farfurie şi obţinem ceea ce se vede în poză.

L-am ornat cu aronia, cătină şi clementine.IMG_2056

Se dă la frigider până a doua zi. E delicios!

Probabil că pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu mâncarea vegană unele dintre ingrediente par „picate din lună”, dar să ştiţi că nici eu n-am avut habar la început despre nici unele. Nu trebuie să dai din prima fuga la magazinul naturist cu o listă kilometrică de ingrediente pe care n-ai nic o idee cum să le foloseşti. Încet încet, ( era să zic „pas cu pas”), înveţi cine cu cine votează ( şi nu mă refer aici la politică), iar gătitul poate deveni o pasiune.

Poftă mare!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni.

 

 

Brioşe cu seminţe de susan negru

Această reţetă este una foarte gustoasă şi foarte uşor de pus în practică, la fel cu toate reţetele vegane.

Ingrediente: 1 cană de făină de secară, 1 cană de mălai, 2 căni de făină albă (dacă aveam, puneam 1 cană de făină integrală în loc de 1 cană de făină albă), 1 cană de ulei, 1,5 cană de apă, 0,5 cană zahăr brun, 1 plic zahăr vanilat, 1 praf de copt, coaja rasă de la o lămâie, susan negru ( se pot pune şi alte seminţe, depinde ce ai în casă), fructe uscate (eu am pus goji, dar se poate şi altceva). Dacă aveam, puneam şi un bicarbonat de amoniu, le face şi mai pufoase.

Se amestecă toate ingredientele cu o lingură de lemn într-un castron, se pun în forme, se ornează ( eu am pus bucăţele de ciocolată neagră, fără proteine animale) şi se coc la foc potrivit, cam o jumătate de oră. Sunt coapte atunci când sunt puţin rumenite, iar dacă le ridici din formă le simţi uşoare.

SpIMG_2045 IMG_2042 IMG_2043 IMG_2044er să fie o experienţă plăcută pentru papilele voastre gustative.

POFTĂ BUNĂ!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni

Ghiveci de praz şi legume cu piure de cartofi

Pentru că vine postul, sau pentru că unele persoane doresc pur şi simplu să mănânce sănătos şi gustos, iată o reţetă foarte uşor de preparat, cu „ce ai prin bucatarie sau cămară”.

Eu vă spun varianta mea, care poate fi îmbunătăţită sau schimbată, după imaginaţia fiecăruia. Am folosit următoarele ingrediente:

Pentru ghiveci:1 praz, 2 morcovi, 2 gogoşari puţin iuţi (aşa s-au nimerit), 3 roşii, 2 pumni de linte roşie, sare (de Himalaya, dar e bună de oricare) şi ketchup ( am crezut că e pastă de roşii, dar a dat un gust foarte bun), o foaie de dafin.

Pentru piure: 6-7 cartofi nu prea mari, 1 cană lapte de susan, o linguriţă ulei de susan, sare.

Mod de preparare: Am tăiat prazul rondele şi l-am pus în wok cu puţină apă, fără strop de ulei. Am Adăugat morcovii tăiaţi tot rondele, gogoşarii felii, iar după câteva minute, roşiile cubuleţe, ketchup -ul şi sarea. Am spălat lintea roşie şi am adăugat-o când am considerat că mai stă mâncarea pe foc doar vreo 7-8 minute. Am mai adăugat puţină apă. Dacă fierbi mai mult lintea roşie, se face direct piure. Celelalte tipuri de linte necesită o fierbere mai îndelungată, sau înmuiere înainte de fierbere.

Piureul se face absolut normal, adica fierbi cartofii curăţaţi, pe care îi pui în apa cu sare ce deja clocoteşte, pentru a nu se pierde prea mult din nutrienţi, dacă sunt puşi în apa rece. Se iau de pe foc, se mixează împreună cu laptele de susan, iar la sfârşit se adaugă şi o linguriţă de ulei. Am pus tot de susan, că mie-mi place mult.

Laptele de susan e iarăşi extrem de uşor de făcut: se pun în blender 2 linguri de susan crud şi sare cît un bob de piper, se adaugă apă fierbinte cam de două degete, se blenduieşte până când arată ca un lapte de vacă, apoi se mai adaugă apă.

Din două linguri de susan se poate face o jumătate de litru de lapte, foarte gustos şi care conţine calciu uşor asimilabil, nu ca cel din laptele de vaca, care la fiecare moleculă de calciu asimilat din lapte consumă din corpul uman 2 molecule. Cum sună? S-ar părea că faimosul lapte de vacă e un „mâncător” de calciu, nu o sursă. Şi ghiciţi de unde ia calciul necesar procesului ? De unde e mai uşor, din articulaţii şi apoi din oase… Bineînţeles că întotdeauna trebuie să divaghez , îmi cer iertare şi vă doresc

POFTĂ BUNĂ!

Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii ApuseniIMG_2033 IMG_2028 IMG_2029 IMG_2030 IMG_2031 IMG_2032