Acum 30 de ani, erai o bebelușă roz, înfășată în scutece roz, ce mă privea cu ochii mari (sau cel puțin așa mi se părea mie) de pe masa unde te puseseră după ce ai venit pe lume.
Atunci nu știam de Valentine s Day, nici de Dragobete, era o zi ca oricare alta, până să o faci tu specială, prin venirea ta în această lume și în familia noastră.
La mulți ani, Arina! Să ai parte de tot ce-i mai bun în viață și să știi că întotdeauna noi vom fi lângă tine.
Familia Ta!
Această controversată zi a îndrăgostiților, pe care unii nu vor să o sărbătorească fiindcă n-ar fi autohtonă, iar alții spun că e doar o chestie comercială, este totuși un prilej de a-i spune celui/celei de lângă noi că-l iubim, că ne pasă, că alegerea noastră de a fi împreună a fost una nemaipomenită.
Fie vorba între noi, de Dragobete am auzit abia după Ziua Sf. Valentin, așa că, de ce să nu sărbătorim tot ce se poate sărbători, că și așa avem destule zile gri în viața noastră.
Asta nu înseamnă că musai trebuie să facem ceva ieșit din comun, mai ales bărbații se plâng că trebuie să cumpere coliere scumpe și mai știu eu ce gogomănii. Dragi bărbați, să știți că o femeie care vă iubește cu adevărat nu are nevoie neapărat de daruri scumpe, un ghiocel oferit din inimă face mult mai mult decât o bijuterie pe care o dai cu o mutră acră, cu gândul la gaura din cont ce trebuie astupată din pricina darului scump și care poate nici măcar nu e pe gustul celei dragi.
După mine, cel mai bine e să întrebi ce-și dorește, în caz că vrei să cumperi ceva scump. Pentru un moștrofonț de 10 lei, nu e necesar să-i ceri părerea, oricum îl va păstra o perioadă pe birou, apoi, după ce se prăfuiește îndeajuns, va fi aruncat pe fundul unui sertar, ultimul lui drum fiind la coșul de gunoi.
Asa că… tot un ghiocel e mai bun, fiidcă măcar va ajunge la gunoi fără mustrări de conștiință.
Uite unde am ajuns, când eu, de fapt, voiam să vă dau rețeta unui mic dejun gustos și sănătos, format din cacao cu lapte de susan și brioșe vegane.
Dacă vreți să știți de ce nu le-am pozat împreună, este foarte simplu: când mi-a venit ideea să pun și brioșele în poză, băusem deja laptele, fiindcă era delicios.
Rețeta pentru brioșe am dat-o mai demult, vă reamintesc rețeta laptelui:
Se pune în blender o lingură de semințe de susan, foarte puțină sare și 4 boabe de cacao crudă. (Se găsește la magazinele naturiste). Se acopera cu apă caldă, aproape fierbinte, și se blenduiește bine. Se mai adaugă apă, pentru a se obține un pahar de cacao cu lapte. Este delicios și sănătos.
Să aveți o Zi a Îndrăgostiților așa cum o doriți!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni
Aceasta e o intamplare din prima zi de Camino Portughez, din 2014. Am povestit cu ceva timp in urma intamplarile primei zile, dar nu până la capăt, așa că acum voi face o completare.
Am pornit noi, mânați de un avânt descrescător, pe șosea, după ce bunii croați ne-au burdușit cu mâncare și apă, sfătuindu-ne s-o luăm pe acest drum, deoarece niciun indicator de Camino nu se afla prin împrejurimi.
Lasă, că nu mai este mult până la prima localitate unde sunt BOMBEIROS VOLUNTARIOS, adică pompieri voluntari, și unde speram să putem înnopta. Va fi prima noapte pe Camino Portughez, așa că musai să fie una memorabilă, mă gândeam eu. Într-adevăr, a fost memorabilă, dar nu în sensul plăcut.
Suntem deja foarte obosiți, cele două zile din tren și asta în care mărșăluim de dimineață tot pe asfalt, ne-au dat destulă bătaie de cap.
Iată și orașul mult așteptat, e…
Vezi articolul original 612 cuvinte mai mult
Da, mi-ai ocupat parcarea, încă de sâmbătă, și nu te dai jos de pe ea. Eu, acuma ce să fac? A trebuit să parchez între mașinile care nu au avut norocul de a avea o parcare, ba un pic și pe spațiul verde.
Și stau acolo, așteptând să-ți miști fundul de pe parcarea mea!
Ți-am ridicat chiar și un ștergător în semn de protest, dar stă și acum în aceeași pozitie, îmi vine să cred că ori ai pățit ceva, ori mașina e furată și ai abandonat-o.
Dacă nu e valabilă niciuna dintre aceste două ipoteze, atunci voi trece direct la concluzie, adică voi suna la 112, ca să primești amendă.
Dacă știți a cui este mașina din fotografie, vă rog să-l anunțați pe posesor să vină s-o ia, înainte de a primi amendă, fiindcă încep să mă enervez. Nu e cazul să dau adresa, o fi știind el unde a lăsat-o.
Să aveți o seară nemaipomenită!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni
Nu-mi vine să cred că toate astea s-au întâmplat în 2009, parcă a fost ieri…
Dati clic mai jos, pentru a citi povestirea:
Să aveţi o zi cu suflet însorit!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni
…Sau cam așa ceva se numea filmul pe care tocmai l-am vizionat la cinematograf.
Cu puțin timp în urmă, auzeam la radio cred, sau la TV, dar nu mai are importanță unde, că în prezent oamenii preferă să stea acasă și să privească la televizor, decât să iasă în oraș, la film, teatru, operă, sau alte spectacole.
Sincer, sunt total de acord cu modul acesta de distracție, măcar acasă, când nu-ți place un program, schimbi canalul, închizi televizorul și faci o baie, sau te culci.
În ultima vreme am avut trei experiențe neplăcute, la operă, teatru, iar azi la film. Mi-e prea somn ca să vă spun despre toate acum, dar despre film nu pot să nu spun, măcar să mă răcoresc și eu un pic.
Cu Robert de Niro cap de afiș, mă așteptam să văd o comedie de calitate, dar… n-a fost să fie. Un umor gros, bazat doar pe înjurături, sex și bărbați dezbrăcați (că femeile nu mai sunt o problemă), m-a făcut să-mi fie rușine de nivelul la care s-a coborât actorul, pentru a mulțumi un public care mai mult nu pricepe.
Într-un cuvânt, un film pentru proști, nu știu dacă au fost două gaguri reușite de la un capăt la celălalt. Una dintre ultimele scene, mi-a adus aminte de rușinea cu Iurie Darie, care bolnav fiind, a fost pus în ipostaze penibile de către persoane fără minte.
Credeam că mă voi destinde, dar am tot stat și am așteptat să fie măcar o poantă inteligentă, fără niciun rezultat. La sfârșit, m-am bucurat că s-a terminat „distracția” și pot merge acasă, măcar să trag un pui de somn, că „mă durea burta de atâta râs”.
Promit că data viitoare mă informez mai în amănunțime când vreau să ies undeva, s-ar părea că în ultima vreme nu-mi prea iese.
Noapte bună!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni
Astăzi vă voi da trei idei de preparare a unor salate, ale căror rețete sunt foarte simple și gustoase.
Ingrediente: o bucață de țelină, brocoli, gogoșari murați, sare, lamâie, ulei de măsline, puțin ardei iute.
Se mărunțește țelina cu robotul sau se dă pe răzătoarea mică, se amestecă toate ingredientele, se asezonează după gust, iar salata e gata.
2. Salată asortată
![IMG_2453[1]](https://manuelasandablog.com/wp-content/uploads/2016/02/img_24531.jpg?w=625)
În această salată, putem pune cam tot ce avem prin frigider (cu excepția produselor animaliere, bineînțeles).
Ingrediente: morcovi, varză roșie (pe care le-am mărunțit cu robotul), salată verde, brocoli buchețele, lămâie, roșii, ulei de măsline. Simplu și gustos!
3. Salată cu paste
![IMG_2452[1]](https://manuelasandablog.com/wp-content/uploads/2016/02/img_24521.jpg?w=625)
Îmi place să folosesc paste mai deosebite, pentru ca salata să arate festiv. Cum se apropie Ziua Sfântului Valentin, am luat paste inimioare.
Ingrediente: paste (fierte), brocoli, frunze de pătrunjel, usturoi, ardei roșu, ardei verde, nuci înmuitate în apă pentru a se hidrata și a deveni biodisponibile (adică nutrienții să fie mai ușor de asimilat), sare, ulei de măsline.
Sper să încercați aceste rețete și să vă placă.
Vă doresc o seară minunată!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni
Iată una dintre cele mai grele zile pe care le-am petrecut pe Camino de Santiago!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moață din Munții Apuseni
S-ar putea să am o problemă cu cronologia faptelor, fiindcă în loc să încep cu începutul, am scris despre o zi pe care mi-am amintit-o pe moment.
Revin acum la prima zi pe Camino Portughez, care ne-a adus şi primele peripeţii. Am ajuns la Lisabona dimineaţa pe la 7, iar după o scurtă informare în gară,am pornit spre catedrala Se, de unde ,(speram noi) vom găsi faimoasele credentiale, certificatele care atestă calitatea de pelerin şi fără de care nu poţi primi cazare la albergue (adăpost). După mai multe „învârtiri în jurul cozii” am găsit faimoasa catedrală, iar după o aşteptare de vreo oră, timp în care am devenit prietenă la cataramă cu un băieţel italian ce era turist împreună cu părinţii, iată că uşile se deschid, dar vestea pe care o primim nu este dintre cele mai bune, nu sunt credenţiale, vor fi abia miercuri. Cum azi e duminică, nici…
Vezi articolul original 739 de cuvinte mai mult
Dragii mei,
De obicei nu-mi plac poveştile lacrimogene, care te fac să bagi musai mâna în buzunar, fiindcă altfel te mustră conştiinţa zile sau luni întregi.
Vreau să vă povestesc despre un prieten bun şi drag, care de mai bine de 30 de ani îşi duce viaţa în pat, unde soarta l-a pedepsit să stea fără a putea să se mişte, fără a putea ca măcar să alunge o muscă ce i se plimbă nestigherită pe faţă. Până în urmă cu doi ani, mama lui Gigi, aşa se numeşte prietenul meu, era îngerul lui păzitor, cunoscându-i toate dorinţele şi îndeplinindu-i-le chiar înainte de a fi formulate. Din păcate, Dumnezeu a avut şi el nevoie de ea, fiindcă a luat-o de lângă fiul ce a rămas orfan, şi neajutorat.
Viaţa e grea pentru Gigi, pentru cel mai mic ajutor este nevoie de două persoane, e un adevărat protocol de îndeplinit doar pentru simpla întoarcere de pe o parte pe cealaltă. Muşchii şi tendoanele nu răspund la comenzi decât după un soi de gimastică, făcută zilnic de nu ştiu câte ori de către cei ce-l îngrijesc.
Nu vreau să vă aduc lacrimi în colţul ochilor, doresc doar, dacă simţiţi, şi încă nu aţi dat nimănui cei 2% din impozit, puteţi să-i daţi acestui om deosebit, care niciodată nu se plânge, e mereu cu zâmbetul pe buze şi are o vorbă bună pentru fiecare.
Pozele sunt de acum câţiva ani, când privirea iubitoare a mamei încă îi mai însenina viaţa.
Dacă doriţi să donaţi 2% din impozit o puteţi face completând acest formular, pe care vă rog să-l scanaţi şi să mi-l trimiteţi mie, pe adresa de email, sau pe FB, mesaj privat:
manuela0402@yahoo.com
El nu ştie despre acest demers al meu, aşa că vă mulţumesc eu, pentru gestul de dărnicie pe care-l veţi face.
Să aveţi o zi nemaipomenită!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni
manuelasandablog 