Prin anii ’80, DN 75 de la Câmpeni la Turda a fost renovat în întregime, iar un inimos inginer de la drumuri, pe numele lui Cenan, a captat un izvor, care a rămas să-i poarte numele, drept „Fântâna lui Cenan”, în folclorul celor ce iau apă de aici. Toţi cei ce cunosc Valea Arieşului ştiu unde se găseşte, înainte de a ajunge la Lunca Arieşului, cum mergi de la Turda spre Câmpeni.
De mai bine de 20 de ani iau şi eu apă de la acest izvor, care am văzut că este verificat lunar de către cei de la Apele Române, deci e o sursă sigură şi naturală de apă.
Toate bune şi frumoase, dacă … n-am fi români. După cum vedeţi în poze, bunii noştri concetăţeni care se bucură de beneficiile acestei ape, nu ezită să-şi lase mizeriile exact în acest loc. Acum îmi vine în minte un banc porcos despre girafă, care se potriveşte la fix cu ceea ce se întâmplă la acest izvor, indolenţă şi nesimţire crasă, ne golim maşina de gunoaie, ba mai şi urinăm prin preajmă.
Ruşine să vă fie, vouă, celor ce faceţi asemenea lucruri, aici şi în orice alt loc al acestei ţări sau al acestui Pământ!!!
De mai multe ori locul a fost curăţat, arăta omeneşte, dar nu sunt necesare mai mult de două săptămâni pentru a reveni la „starea lui naturală”, de maidan de unde luăm apa vie, necesară vieţii. Am făcut şi eu curăţenie de vreo două ori, fără ca efectul să fie de mai îndelungă durată.
De partea cealaltă a drumului, spre Arieş, a fost o masă şi două bănci, pentru cei ce doresc să se oprească la un pahar de apă rece şi eventual să mănînce ceva din traistă. Peisajul este deosebit, dar oamenii l-au pângărit, au furat masa şi una dintre bănci, chiar dacă erau fixate în beton. Iată ce a mai rămas, tristă ruină a unui loc în care puteai respira aerul curat (care acum e poluat de latrina în care a fost transformat malul Arieşului), iată cum se comportă românii, atunci când o ţară e fără legi, sau chiar când sunt, acestea nu sunt respectate, iar cei ce ar trebui să le păzească sunt la fel cu cei ce lasă mizerii şi urinează pe unde apucă.

Ţin minte că odată se făcuse coadă la izvor, eu tocmai luam apă, când un bărbat trecut de prima tinereţe se apropie strângând în mână o doză de aluminiu de suc, în ideea de a o face cât mai mică. În jurul meu era mai multă lume, dar când l-am văzut că se apropie, nu m-am putu abţine să nu-i spun pe un ton tăios ” Sper că nu vreţi să aruncaţi asta aici!” „Nu, nu…” răspunde el prins asupra faptului, iar la privirile celorlalţi îndreptate asupra lui îi venea să intre în pământ, a băgat doza în buzunar, a urcat în maşină şi a plecat.
Iată că oprobiul public funcţionează, dar trebuie reactivat. Dragi concetăţeni, fac apel la bunul simţ care sper că nu a murit de tot, vă rog să fiţi vocea care strigă împotriva a orice este împotriva bunului simţ şi a moralei în ţara asta. Degeaba dăm vina pe ţară, degeaba zicem că e de căcat, de căcat suntem noi, cei ce trăim în ea şi nu facem nimic pentru a ieşi din mlaştina în care conducătorii ne-au băgat până în gât. Mai avem puţin şi ne înecăm, aşa că, luaţi aminte…
Vreau să vă mai spun doar că toate astea se întâmplă sub privirile triste ale lui Iisus, ce lăcrimează pe cruce şi care, fără îndoială, nu e de acord cu ceea ce se întâmplă la câţiva metri de locul în care-şi îndură sacrificiul veşnic.

Înainte de Crăciun sper să am timp să fac curat la izvor, să văd cât va ţine de această dată. Totuşi, nu înţeleg: oricui îi place să găsească un loc curat, atunci de ce suntem porci, ne batem joc de munca unor oameni şi în primul rând de noi?
Vă doresc o zi în care să nu întâlniţi niciun nesimţit!
Manuela Sanda Băcăoanu, o moaţă din Munţii Apuseni















mi-au făcut ziua mai frumoasă.